Autorul, titlul cărții
|
Rating
|
Motivare
|
Sylvia Plath
Clopotul de sticlă
|
****
|
Poeta americană Sylvia Plath scrie, cu un an înaintea sinuciderii, acest
roman semi-autobiografic despre dezamăgire, inadecvare, tentative de
sinucidere. Extrem de inteligent, acest roman al crizei de maturizare a unei
tinere aspirante la o carieră jurnalistică nu poate fi așezat, ca spirit,
decât alături de cel al lui Salinger - „De veghe în lanul de secară”. Lucid, vorbește despre prăbușirea psihică a
unei fete de 19 ani, cu note maxime la școală, dezamăgită de lipsa de
„puritate” a iubitului și a altor tineri pe care îi cunoaște. După experiența
newyorkeză trăită în urma obținerii unei burse la o revistă pentru
femei, cade în depresie, suferă
tratament cu electroșocuri, încearcă să-și ia viața prin diferite moduri. Criza este nu doar una
personală, ci a identității femeii la
trecerea de la modelul tradițional (housewife) la statutul de femeie
independentă.
|
Paula Hawkins
The Girl on the Train
(citită în engleză)
|
*****
|
În genul thriller, este cel mai bun lucru citit în ultimii ani,
(exceptând clasicii). Pe muchia colapsului psihic și a alcoolismului, din
cauza fostului soț care o părăsise pentru altă femeie, o tânără își face un
ideal dintr-o familie zărită zilnic din tren. Când unul dintre membri
dispare, ea se implică puternic, descoperind un hățiș de minciuni și intrigi,
în care este prinsă inclusiv familia fostului său soț.
|
Ian McEwan
Nutshell
(citită în engleză)
|
****
|
Apreciatul și prolificul scriitor
englez Ian McEwan surprinde cititorul prin ducerea la extrem a soluției
narative: povestitorul este un fetus, aflat în ultima lună înaintea nașterii.
Sclipitor și ironic, acesta relatează trădarea sordidă a tatălui său de către
mamă, atrasă de fratele tatălui și planul amândurora de a-l ucide. Descoperi cu încântare (mie mi-a picat fisa după vreo
60 de pagini!) scenariul din Hamlet!
|
Michel Houellebecq
Supunere
|
*****
|
Omul lui Houellebecq este șovăitorul, omul modern care face
compromisuri. Aici, un profesor de literatură la Sorbona, după ceva scrupule,
cu perspectiva demiterii și a ratării carierei, acceptă să treacă la
islamism, pe fondul islamizării treptate a Franței, prin câștigarea
alegerilor de către un candidat musulman. Satira socială la adresa decăderii
valorilor civilizației occidentale este maximă.
|
Michel Houellebecq
Harta și teritoriul
|
****
|
Subiectul se desfășoară în lumea artei moderne, în care fotograful
industrial, apoi artistul ce propune drept artă tablouri realizate din hărți
rutiere Michellin, Jed Martin (nu m-am lămurit nici acum dacă există în
realitate, internetul este plin de lucrările lui), are un fulminant succes
comercial. Sunt folosite multe nume reale din lumea criticii de artă. El îi
face un portret lui Michel Houellebecq (!), care este apoi ucis din cauza tabloului. Îndrăzneala ideilor, răsturnarea
raporturilor dintre realitate și ficțiune, efectele neașteptate ale acestei
confuzii m-au făcut să mă gândesc la o povestire a lui Borges, care imagina
o hartă la scara 1:1, ce acoperea, practic, lumea sau la tehnica din
pictură în care artistul se reflectă într-o oglindă din tablou.
|
Elena Ferrante
Tetralogia napolitană
|
****
|
Am citit cu sufletul la gură cele patru volume, cred că în vreo zece
zile. Îmi place să citesc cărți pe care nu le poți lăsa din mână. Mi se pare
o calitate primară a lecturii. (Sunt, desigur, și cărți pe care le citești
lent și repetat!) Este povestea unui cartier din Neapole, a unor adolescenți
care cresc într-un mediu sărac, dar bine ierarhizat pe structuri de putere. Elena
Greco și Lila Carracci sunt cele două caractere complexe și opuse, care se
atrag și se despart, din copilărie până la maturitate. Șansa educației, iubiri
intersectate, violență domestică și de stradă, mișcări ideologice și
politice, schimbări atât ale oamenilor, cât și ale cartierului și ale Italiei
pe parcursul câtorva decenii fac din tetralogia napolitană o lume vie și
autentică. Nu am dat cinci stele, pentru că mă enervează tactica anonimatului
(nu se știe cine se ascunde sub pseudonimul
Elena Ferrante).
|
Mihail Drumeș, Elevul Dima dintr-a șaptea
|
**
|
O lectură plăcută, plină de însuflețire, dar, de pe la jumătate, o ia
razna cu subiectul, care devine morbid și neconvingător.
|
Michel Houellbecq, Serotonină
|
*****
|
Primul roman al scriitorului pe care l-am citit. Un bărbat la vârsta
maturității, cu o profesiune care îi asigură un trai îndestulat, chiar de
lux, cu o amantă japoneză, fără nicio traumă în copilărie, descoperă că viața
lui nu are nimic autentic (nu este iubit, nu îi place ce face, nu găsește în
nimic acea strălucire a vieții pentru care merită să trăiești). El hotărăște
să „dispară” - nu să se sinucidă, ci să rupă legăturile cu tot ce reprezintă
lumea din jur. Întâi hoinărește prin câteva localități, apoi revine la Paris
și alege să trăiască minimalist,
într-un hotel modest. Serotonina este un medicament prescris de medicul său,
care îl ajută să poată continua traiul de zi cu zi. Într-o emisiune, autorul
a mărturisit că a fost impresionat de o știre care spunea că în Franța sunt
dați dispăruți anual cam 15000 de
oameni în felul acesta.
|
Anton Holban
Oameni feluriți (Teatru)
|
**
|
Piesă clasică, nu l-am recunoscut deloc pe modernul Holban. O femeie,
victimă a unui soț abuziv, își leagă toate speranțele de fiul său, pentru
care face mari sacrificii. Când crește, fiul devine asemenea tatălui, terorizându-și
mama. Naturalism, nu modernism.
|
Margaret Atwood, Mireasa hoțomană
|
***
|
Trei femei, care se cunosc din colegiu, își unesc forțele împotriva celei
de-a patra, care, în momente diferite, le-a sedus soții, prin șantaj
sentimental și alte mijloace perfide. Doar trei stele pentru subiectul destul
de ușurel și clișeistic; trei stele, totuși, pentru că scrisul lui Margaret
Atwood are ceva ce ridică subiectul dincolo de simplul clișeu.
|
Arthur Golden, Memoriile unei gheișe
|
***
|
Se vrea un roman biografic. Oferă imaginea lipsită de orice idealizare
a vieții gheișelor din Kyoto, dominată de suferințe și de calcul. O carte bine
scrisă. Mi-a părut rău că am citit-o, fiindcă mi-a stricat fascinația pentru
gheișele din stampele lui Utamaro, de exemplu.
|
Ray Bradbury, 451 ̊ Farenheit
|
***
|
O carte cult a genului SF, care, totuși, nu e preferatul meu. O distopie
excelentă prin puterea de anticipare a degradării umanității în viitor, sub
impactul tehnologiei. Noi trăim astăzi exact în lumea alienată și abrutizată
pe care a descris-o Bradbury. Comparabil cu „1984” a lui George Orwell.
|
Cella Serghi, Pânza de păianjen
|
***
|
Am citit-o în vreo trei nopți călduroase de vară, lăsându-mă în voia
lecturii. Departe de luciditatea și intelectualitatea tăioasă a Hortensiei
Papadat Bengescu, cartea este de remarcat prin determinarea unei tinere de a
depăși imaginea clișeu a epocii în care există, pentru femei, doar două
opțiuni: soție sau vampă. Personajul Diana Slavu alege, înfruntând mari
dificultăți materiale, studiile, cariera, divorțul, iubirea interzisă,
independența, singurătatea. Mi-a plăcut afirmația că idealul ei este Sașa
Comăneșteanu, din „Viața la țară”, alt personaj care trece în uitare în
ultimii ani.
|
Gerald Durrell, Familia mea și alte
animale
|
***
|
Viața în insula Corfu a unei familii de englezi - o mamă văduvă cu patru
copii mari - între anii 1935-1939,
povestită din perspectiva mezinului, de zece ani, reflexie a autorului însuși,
naturalistul Gerald Durrell. Pasionat de insecte și orice alte viețuitoare, de
plimbări cu barca însoțit de câinele său, de stat la taifas cu localnicii, cu
o educație făcută de diverși amici ai familiei, în mijlocul naturii, micul
Gerald este imaginea libertății și a fericirii depline. Întâmplările
cu haz se țin lanț, spre deliciul cititorilor.Unul dintre frați este viitorul
scriitor Lawrence Durrell („Cvartetul din Alexandria”)
|
Liviu Rebreanu, Răscoala
|
**
|
Desigur, este o carte de cinci stele, dar, la recitire, nu mi-a mai spus
nimic în plus.
|
Italo Calvino, Iubiri dificile
|
***
|
Cincisprezece nuvele intitulate „Aventura unui soldat/ tâlhar/ funcționar/
fotograf/ miop” etc. relatează concentrat, luminos și lucid diverse experiențe,
ușor bizare,ale unor oameni diferiți, a căror semnificație pe marginea absurdului
se construiește în subtext.
|
Kate Morton, Fiica ceasornicarului
|
**
|
Foarte la modă acest gen astăzi, se ia un artist, un jalon cultural și se
brodează o ficțiune în jurul lui. Nu însă toate cărție se ridică la nivelul reperului.
Nu am putut identifica genul cărții. Prea multe povești, din epoci diferite,
care se conectează la un moment dat, dar cam enervantă glisarea permanentă
între epoci. Ba un pictor prerafaelit, ba o hoață de tip dickensian, ba idile
contemporane, ba taine ale unei case, ba bijuterii dispărute, ba secrete de
ceasornicar, ba... , ba...
|
John Green, Sub aceeași
stea
|
***
|
Clasic în viață al scrierilor de tip young adult, John Green are talentul
de a vorbi cu simțire și măsură despre boală, destine secerate prea devreme,
demnitate. O carte frumoasă.
|
Florence Nightingale, Note on
nursery
(citită în engleză)
|
****
|
Promotoare a igienei ca parte a tratamentului bolnavilor, Florence Nightingale face o analiză critică
a condițiilor mizere de trai din secolul
al XIX-lea și, mai ales, a
ignoranței în îngrijirea celor suferinzi. Am aflat multe lucruri (și m-am
îngrozit) despre felul cum se trăia în acele vremuri. A cere cu energie să se
aerisească camerele, să se verse oala de sub pat, să se schimbe așternuturile
sau să se acorde importanță calității apei și a hranei pare ceva ciudat
astăzi, dar iată că, până la ea, nimeni nu mai reușise să argumenteze atât de
convingător aceste lucruri și să le impună în practică.
|
Emile Zola, Gervaise
|
*****
|
Roman din ciclul „Les Rougon-Macquart”, „Gervaise” spune povestea unei
spălătorese și călcătorese care, prin hărnicie și rezistență, ajunge la un
trai foarte bun, deschizându-și propria afacere, dar apoi pierde totul și
moare în mizerie (de unde plecase) din cauza nesocotinței în relațiile cu
bărbații, a lăcomiei și a suficienței. Excelentă radiografie a vieții clasei
muncitoare a Parisului. Zola este unul dintre scriitorii mei preferați.
|
Simone de Beauvoir, Toți oamenii
sunt muritori
|
***
|
Povestea-cadru a vieții unei actrițe care cunoaște un bărbat diferit de
ceilalți. Povestea propriu-zisă este de tip destinul unui nemuritor:
personajul Fosca trăiește blestemul unui dar care îl scoate dincolo de
condiția umană, imortalitatea. Comandant al unei cetăți, cu secole în urmă,
el caută să atingă gloria, fericirea, să aducă binele familiei sale și
oamenilor din jur, dar nu reușește. Chiar dacă este scrisă inteligent, prea
multe scene istorice încetinesc ritmul și interesul lecturii, zic eu.
|
Margi Preus, Inimă de samurai
|
***
|
Carte pentru copii, despre un băiat japonez care naufragiază, este salvat
pe o corabie și dus în America, pe la mijlocul secolului al XIX-lea. El nu
înțelege ușor diferențele culturale dintre cele două civilizații. Se
reîntoarce după unsprezece ani în țara natală. Este interesant pentru că are
la bază o poveste reală (Manjiro a fost primul japonez ajuns în America) și
pentru că este o poveste despre curaj și evoluție personală (din pescar,
Manjiro ajunge vânător de balene).
|
Maria Metco, Contraste
|
**
|
Roman de debut, scris cu pasiune, în care există intrigă amoroasă,
aventură, acțiune, satiră socială. Stilul oscilează între siropos și
senzațional.
|
Gilbert Guilleminault, Blestemații. De la Cezanne la Utrillo
|
***
|
Biografii ale unor pictori și sculptori celebri, scrise cu talent, din
care am aflat multe lucruri. De exemplu, despre relația furtunoasă dintre
Camille Claudel și Auguste Rodin sau despre muza impresioniștilor, la rândul
ei pictoriță de talent și mamă a lui Utrillo, Suzanne Valadon.
|
Agatha Christie, Misterul crimei fără cadavru
|
****
|
Ca toate ale Agathei Christie, excelentă. Doar patru stele, pentru că
Miss Marple este mai soft decât Poirot.
|
Aimee Molloy, O mamă perfectă
|
**
|
Bestseller polițist, are în centru dispariția unui copil, suspecte fiind,
în principal, mamele dintr-un grup de
sprijin (există și un tată în grup), cu copii născuți în aceeași lună, care
se întâlnesc periodic în parc. Copilul dispare când mama sa, după multe
ezitări, acceptă să iasă, într-o seară, cu prietenele, la bar. Doar două stele
pentru că e cam static și caracterele nu sunt prea bine fixate. O lectură de
vacanță.
|
William Golding - Piramida
|
***
|
Spre deosebire de „Împăratul muștelor”, este mai puțin interesantă. E un
roman de tinerețe, cu note autobiografice. Bine scris, dar subiect banal (primele
experiențe ale unui tânăr...)
|
Fredrik Backman - Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău
|
***
|
O încadrez la genul agreabil, lectură pentru copii de data asta, față de „Un
bărbat pe nume Ove”, însă la fel de ilustrativă pentru ideea de politically correct. Pe o scară de
bloc, o bunică nițel crazy și cam dificilă își crește nepoata cu tot felul de
povești pline de fantezie; fiecare locatar se dovedește legat într-un fel sau
altul de viața bunicii și de poveștile ei. Mi-a plăcut pentru originalitate
și umor, dar atât.
|
Alfred de Mussette - Confesiunea unui copil al secolului
|
**
|
Inspirat din relația tumultuoasă a poetului cu scriitoarea George Sand,
romanul reflectă iubirea romantică exaltată dintre un tânăr (copil al
secolului) ce gustase din plin viața depravată a tinerilor la modă ai Parisului
și o tânără femeie sinceră și devotată. Viața plină de excese și capriciile
tânărului Octave îl fac să o chinuie pe Brigitte cu crizele sale de gelozie,
astfel că infernul este aproape. Crizele în lanț, oricât de autentice la
origine, plictisesc la un moment dat.
|
Colette, Cheri.
Sfârșitul lui Cheri
|
****
|
Poveste de alcov franțuzească, în care Cheri, un tânăr cu o viață de
gigolo, se îndrăgostește de prietena mamei sale, în care vede o femeie
adevărată. Preocuparea pentru chiverniseală și pentru ascensiune socială este,
de asemenea, tipic franțuzească. Scris dezinvolt, sentimental, demontează
șabloanele sociale.
|
Feodor Mihailovici Dostoievski, Frații
Karamazov
|
*****
|
Ce poți spune în câteva rânduri? Prefer să nu spun nimic, atât de
evidentă este valoarea cărții. Sau măcar atât: sub semnul instinctului, al
rațiunii, al inimii, al răului sau al binelui, destinul omului este de a
alege (în măsura în care este capabil) și de a-și asuma alegerea. Și de a
ispăși, în cele din urmă, în această lume sau dincolo de ea.
|
Yann Martel, Viața lui Pi
|
****
|
O carte alegorică, luxuriantă, incredibil de densă și de imaginativă,
deschisă unei multitudini de interpretări. Patel, un adolescent indian a cărui
familie deține o grădină zoologică, este derutat cu privire la alegerea unei
religii. Familia vinde animalele și vrea să se mute în Canada. Dar vaporul se
scufundă, iar el supraviețuiește, într-o barcă de salvare, 200 de zile
alături de un tigru, o hienă, o zebră și o maimuță, ultimele trei murind pe
parcurs. La sosire, relatarea lui Patel este considerată neconvingătoare, iar
el o înlocuiește cu varianta în care animalelor le corespund oameni: un
marinar, un bucătar, mama sa. Povestea ca formă de supraviețuire este doar
unul dintre simbolurile cărții.
|
Arthur Miller, Moartea
unui comis voiajor
|
****
|
Piesă de teatru despre ipocrizie și criză a valorilor într-o familie
americană tipică. Comportamentul fiilor este consecința vieții duble a
tatălui și a tăcerii mamei. Criza familiei Loman este criza societății
americane postbelice.
|
Sommerset Maugham, Robie
|
***
|
Cea mai importană scriere a lui S. Maugham, bildungsroman cu rădăcini
autobiografice. Despre formarea unui tânăr medic londonez și dificultățile
eliberării de o iubire nepotrivită, față de o femeie inferioară (Mildred,
chelneriță). Îmi plac mai mult scrierile mai scurte, mai exotice ale lui Maugham: „Vălul
pictat”, „Julia” etc.
|
Michael Ende, Momo
|
**
|
Nu mă prinde Michael Ende, iar „Momo”, spre deosebire de „Povestea fără
sfârșit”, chiar mi-a displăcut. Începând cu personajul însuși, fetița mult
prea înțeleaptă, Momo. Și cu rezolvarea în fantezie a unei povești care până
la un punct mergea mai bine pe alegoric și moral.
|
Desmond Morris, Maimuța goală
|
**
|
Maimuța goală este omul, desigur. O carte de popularizare a unor noțiuni
de biologie, sociologie și evoluționism, care a făcut vâlvă prin anii '60,
dar depășită astăzi. Nu îi neg umorul și dezinvoltura.
|
Simona Antonescu Fotograful curții regale
|
***
|
Pretextul este inedit, se pornește de la o serie de fotografii de epocă
(reproduse în carte) și se țes poveștile personajelor reprezentate. Cu talent
pentru fresca istorică, Simona Antonescu reconstituie aspecte ale Bucureștiului,
dar și ale vieții rurale, pline de pitoresc și capacitate de invenție.
Negustori, imigranți, prințese, croitorese, țărăncuțe, familia fotografului,
Expoziția universală din Paris - formează un mozaic narativ minunat. Doar
trei stele pentru că mi-a plăcut mai mult „Hanul lui Manuc”, de aceeași
autoare.
|
Sofocle, Antigona
|
*****
|
Vina tragică în esența ei. Demnitate neclintită în alegerea între legile
cerești și cele omenești. Esența eroismului și a sacrificiului feminin.
Antigona, fiica lui Oedip, alege să încalce porunca regelui Creon de a-și
lăsa fratele neîngropat (învins în luptă) și urmează legile zeilor și ale
credințelor străvechi, cu prețul vieții.
|
Corneille, Cidul
|
***
|
Păstrează prea puțin din „Cântecul Cidului” cel original, duce piesa spre
conflictul sentimental, în detrimentul figurii eroice a Cidului. Conflict
datorie-pasiune, specific epocii.
|
Aris Fioretos, Mary
|
****
|
Din roman rămâne de neșters limpezimea soarelui și a mării de pe insula
grecească în care sunt exilate femeile prizoniere în urma mișcărilor
studențești subversive din 1973 contra
guvernului militar din Grecia. O tânără de 23 de ani este arestată pentru că
nu dezvăluie legătura cu iubitul său activist și este deportată pe una dintre
insule, împreună cu mai multe femei, în condiții greu de imaginat. Titlul
„Mary” nu este întâmplător.
|
Bogdan Alexandru Stănescu,
Copilăria lui Caspar Hauser
|
***
|
B.A.Stănescu este o voce autentică a literaturii române de azi. În tente
întunecate, sunt relatate experiențele unui copil/tânăr dintr-un cartier
sărac al Bucureștiului, populat de personaje sordide, începând cu un tată
vitreg și terminând cu interlopii cartierului. (Caspar Hauser este un
personaj învăluit în mister, un tânăr german din secolul al XIX-lea care
apare de nicăieri și afirmă că a fost crescut într-o celulă întunecată din
care a scăpat. E menționat doar în titlu.)
|
Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche
|
***
|
Acest roman, considerat de unii cel mai bun din literatura română, nu m-a
convins niciodată suficient și mi s-au părut de prost gust unele pasaje cu
călătorii exotice și figuri materne diafane. Fondul simbolic este prea obscur, dar există un farmec de
necontestat al bolgiilor Bucureștiului și al „noctambulilor” lui.
|
Pușkin, Fata căpitanului
|
****
|
Nuvelă sau mic roman de factură romantică, dar nu neapărat sentimental.
Dincolo de imaginea lui Pugaciov, un
fel de haiduc fioros, dar drept cu cei care-i fac bine, m-a impresionat
descrierea scenelor de atac al fortăreței, pline de cruzime, în care se descrie uciderea
oamenilor în casele lor, scene care transmit autentic teroarea.
|
William Styron, Beznă vizibilă
|
***
|
O carte despre depresie, pe viu, și despre manifestările ei, scrisă de un
autor consacrat.
|
Iv cel Naiv
Uibesc
|
****
|
Un poet de mare originalitate, dezinvolt, rafinat și inventiv, pe care nu
știi unde să-l așezi, dar nu poți să nu-l „uibești”.
|