Două minute de lectură

Ion Theodorescu-Sion, Ovidiu în exil (1915)

Slovele ce pân-acuma le-ai citit în cartea toată,

A fost scrise-n drum pe-o mare totdeauna zbuciumată:

Ele m-au văzut adesea în decembre tremurând

De îngheţ în largul mării Adriatice, sau când,

Istmul corintian trecându-l, ajungeam la alte ape,

Spre-a lua o nouă navă, de exil tot mai aproape...

Chiar Cicladele Egeei au încremenit, cred eu,

Când scriam cu pana-mi versuri, într-al mării vuiet greu.

Şi tot eu mă mir acuma de acest al meu răsuflet

Sub atâta-nviforare şi în larguri şi în suflet...

...............................................................................

De aceea, te rog, iartă, cititorule august,

Filei ce-o desfăşuri astăzi multe versuri fără gust!

Nu mi-am scris acum poema cum făceam odinioară,

Stând nepăsător în jeţul din grădina-mi solitară,

Ci bătut de unda mării, de furtună sau de ger,

Sub povara grea a iernii cu întunecimi de cer.

Slova scrisă, fără milă, viforu-mi aruncă-n mare,

Furios că sub furtună tot mai scriu cu-nveşunare.

Viforul pe om să-l bată! Am să-i cer atâta doar:

Liber ca şi el, eu însumi cântului să-i pun hotar!

         (Publius Ovidius Naso, Epilogul la primele Triste - în traducerea lui Petre Stati)

Şi nu pot să nu amintesc epitaful său: 

Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul
Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.

Pentru început... un salut!

Dragi eventuali cititori, rătăciţi pe undele capricioase ale net-ului şi naufragiaţi din întâmplare pe această pagină, sper să găsiţi pe-aici ceva hrană - pentru suflet, desigur - şi să supravieţuiţi plictiselii măcar câteva minute, până vă veţi îmbarca pe alte corăbii, ca să navigaţi spre insule şi continente mai generoase...

Ei, gata cu metaforele (mai ales că nu sunt chiar atât de originale, hmmm...)! Ideea este, ca s-o spun pe şleau, că, descoperind prin casă o cutie plină cu litere, m-am gândit mult ce să fac cu ea: să o duc în pod, printre vechituri?...  s-o arunc direct la gunoi?... s-o spăl frumos şi s-o vând în târg ca obiect vintage?... să arunc literele şi să-mi ţin în ea facturile şi chitanţele? Grea decizie... Până la urmă, tot gândindu-mă aşa, am deschis-o şi am început să mă joc de-a cuvintele şi de-atunci nu m-am mai putut opri. Şi iată ce-a ieşit...

Ce veţi găsi aici? De-ale literelor şi nu numai, desigur. Până la viitoarea postare, vă salutăm eu şi Coco, muza mea inspiratoare, căruia îi cer scuze că-l folosesc ca gravatar, dar asta doar pentru că-l găsesc foarte drăguţ!

Lectură plăcută!