Crăciun fără zăpadă (microficțiune)

          Christmas party într-un club, organizat de birou. Îmi place să dansez, însă nu o fac. Muzica mă asurzește. Lume multă, tineret, animație. Directoarea îmi zâmbește. Îi întorc zâmbetul. Trebuie să dansez. Toată lumea dansează. Înghit ultimele picături de vin și mă ridic. Mă duc pe ringul de dans. Trebuie să-mi arăt încântarea. Zâmbesc. Se fac poze pentru pus pe Facebook.

          Începe Secret Santa. Animatorul culege pachetele, unul după altul și strigă nume. Prietenul invizibil căruia i-am cumpărat cadoul nu a venit. Pachetele se termină. Nu-mi aud numele. Ambalaje glossy, râsete, pupături.

          În sfârșit, e miezul noptii. Șampanie, have a Merry Cristmas. Mă strecor în întunericul străzii. E frig. Sunt norocoasă că prind un taxi. Închid ochii. Schimbarea locului de muncă a fost alegerea mea. Companie modernă, multinațională. Trebuie să supraviețuiesc. Să mă adaptez. Sunt competentă, o merit. Am nevoie de asta.
          Ajung acasă. Soțul meu mă așteaptă. Mâncăm și ne uităm la televizor. Comentăm știrile. Îi dau medicamentele, ca să poată dormi. Mâine vom decora bradul. Mâine e Crăciunul. Sunt prea obosită ca să mai simt vreo emoție. Nu există miracole, nici măcar de Crăciun.

(Text participant la un concurs de microrrelatos din Spania, 2012. Mai jos, varianta originală.)

  

                   Navidad sin nieve
          Christmas party en un club, organizado por la oficina. Me gusta bailar, pero no lo hago. La música ensordece mis oídos. Mucha gente, juventud, animación. La directora me sonríe. Le devuelvo la sonrisa. Tengo que bailar. Todos están bailando. Trago las ultimas gotas de vino y me levanto. Me voy a la pista de baile. Tengo que demostrar mi encanto. Se toman fotos, para el Facebook.

          Llega el momento del Secret Santa. El animador recoge una tras otra las bolsas y anuncia los nombres. El amigo invisible al cual le he comprado un regalo no ha venido. Las bolsas se agotan. No oigo mi nombre. Paquetes multicolores, besos, risas. 

          En fin, llega la medianoche. Champán, have a Merry Cristmas. Salgo a la oscuridad de la calle. Hace frío. Tengo suerte con un taxi. Cierro los ojos.

La opción de cambiar de trabajo fue mía. Empresa moderna, multinacional. Tengo que sobrevivir. Adaptarme. Soy competente, lo merezco. Lo necesito.

          Llego a mi casa. Mi marido está esperándome. Comemos y miramos la tele. Comentamos las noticias. Le doy los medicamentos, para que pueda dormir. Mañana decoraremos el abeto. Navidad. Estoy demasiado cansada para ilusionarme. No hay milagros, ni siquiera por Navidad.

 

Crăciun fericit!

Icoana pe sticlă; sursa: internet

Printre sarmale, muzele tac...

Sursa fotografiei: Internet

               E o realitate şi poate că nu e rău să mai fie şi aşa. E un timp pentru toate. Un timp în care raţiunea se mai odihneşte, iar spiritul şi trupul se bucură. Unele îşi au rădăcinile în celelalte. Hrănindu-le pe fiecare, tot ansamblul devine mai puternic. Banchetul lui Platon nu era o iluzie. Chiar Ion Budai-Deleanu în Ţiganiada o spune pe şleau, cu umorul său neegalat: "Cându-s pântece bine sătule,/Atunci e şi gura vorbitoare.(...)/Dară când e lipsă de bucate/ Nu știu cum și mintea să tâmpește/ Și n-are sfaturi așa curate,/Iară limba tace ca ș-un pește;/ Deci în pântece pline stă toată/ Filosofia cea lămurată." 

               Important e să prilejuieşti asemenea "banchete", să dai voie celor mai înalte să-ţi locuiască fiinţa. Am primit o educaţie mai rigidă, în care erau preţuite excesiv datoria, munca şi pusă la colţ desfătarea. Am înţeles şi părţile bune şi greşelile acestui tip de educaţie. Ca mulţi din generaţia mea, nu am crezut nici măcar în Moş Gerilă, darămite în spiritul Crăciunului şi nu am avut întotdeauna brad împodobit. Tot ce am recuperat la maturitate nu poate acoperi acele goluri. De aceea m-am bucurat de zilele de Crăciun, de pacea lor, am mai lăsat deoparte intelectul, n-am mai scris pe blog, m-am bucurat să fac sarmale, să fiu cu familia, să trăiesc lucruri frumoase. Chiar dacă aceste mici ospeţe nu s-au ridicat neapărat la nivelul de banchete ale spiritului, am simţit că ele m-au întărit şi m-au îmbogăţit, pentru că mi-au adus bucurie, care este, după cum spune Eclesiastul, partea omului pe pământ: "Du-te dar de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum."