Culorile sunt energie pură. Povestea naturii în culori

Ghiocelul spune povestea

Toamna lasă locul iernii

Semințele se trezesc

Primele semne

Brândușele la putere

Triumful primăverii

Primăvară pretutindeni

Straturi în grădină

Vara e aproape

Iarnă violetă

Iarna asta violetă 
ce mi se arată la geam
este oare semnul
că am ajuns,
în sfârșit,
la capătul spectrului?...

Tablouri de iarnă: Viorel Mărginean

Iarna aceasta cu zăpdă timpurie mi-a adus aminte de picturile lui Viorel Mărginean, pe care le admiram cândva, pe vremea când mergeam frecvent la expoziţiile de la Dalles, Simeza etc. etc.

Miroase a iarnă...

Noiembrie târziu, dimineaţă, tăcere geroasă, ceaţa poetizează luminile pe autostradă - privite de sus, de pe pod, şirurile de maşini sunt ghirlande timpurii de Crăciun, Ikea o insulă nordică, clădirile de sticlă aisberguri în derivă, pădurea Băneasa un plămân obosit, colegii încă nu s-au dezmeticit, mai sunt zece minute pentru cafea, moment bun şi cald, amorţit, căci fire nevăzute încă nu se destramă, ca-ntr-un stol ce simte încă la unison, în aceeaşi gamă, înainte de zbor.

Azi miroase a iarnă, fermecător, mă surprinde mereu acest avanpost olfactiv al iernii cu nea şi cu rost. Ca Proust, răspund emotiv, imagini năvălesc intempestiv, retrăiesc un fior studenţesc, noiembrie, cu baluri maraton, feţe noi, himerice planuri de revelion, lungi plimbări la şosea. Da, a fost cândva, când lumea era a mea, era a noastră. Noiembrie târziu mi-a redeschis o fereastră...

(Sursa foto: Internet)