Am ales cartea lui Paolo Giordano pur și simplu după titlu,
fiindcă, pe de o parte, a trezit în mine unele vibrații din copilărie, când
îndrăgeam matematica (se mai întâmplă!), pe de altă parte, pentru că nu trebuie
să fii neapărat un iubitor al matematicii ca să sesizezi fascinația pe care numerele prime o exercită
asupra oricărei minți întrebătoare. Dar, mai ales atunci când afli de existența
unor perechi de astfel de numere, numite în matematică „numere prime gemene”,
este imposibil să nu cazi pe gânduri și să nu faci o paralelă între natura lor
bizară, imprevizibilă și diversitatea tipurilor umane.
„Singurătatea numerelor prime” de Paolo Giordano (Editura Polirom, 2018) este un roman de
excepție despre persoane care sunt excepții. Tânărul autor turinez, de formație fizician,
scrie o operă de ficțiune despre legătura sufletească aparte a trei
adolescenți, Alice, Mattia și Denis, fiecare ascunzând anumite traume în istoria
personală, care le provoacă tulburări de comportament. Aceștia fac față cu greu vieții de zi cu zi,
în copilărie și adolescență, dar găsesc o cale să se integreze, să poată să-și
continue și chiar să-și realizeze destinul. Ei sunt asemănători numerelor prime.
Între Alice și
Mattia există o legătură subtilă și indestructibilă, niciodată pe deplin
comunicată, niciodată suficient împlinită, cei doi fiind, practic, o pereche de
„numere gemene”. Conform teoriilor matematice, numerele gemene sunt numere
prime alăturate, despărțite întotdeauna
de un alt număr; de exemplu: 3 şi 5, 5
şi 7, 11 şi 13, 17 şi 19, 41 și 43; incidența lor scade, întâlnindu-se din ce
în ce mai rar în șirul numerelor naturale, distribuția lor fiind una asimptotică,
însă nesupusă unor reguli.
Alice Della Rocca este o fetiță foarte slăbuță, cu
dificultăți alimentare (are doar 28 de kilograme), împinsă de un tată extrem de
aspru spre performanță la ski. Pentru a evita un incident penibil (se scăpase
pe ea), care ar acoperi-o de ridicol în ochii colegilor, și pentru a ocoli furia
tatălui, ea o ia pe un alt traseu și se accidentează, fiind găsită după mai
multe ore în zăpadă. În urma
incidentului, suferă o serie de operații, rămânând cu cicatrici și cu dificultăți
de deplasare la un picior.
Mattia Ballosino are o soră geamănă, Michela, cu retard
mintal. În atitudinea părinților plutește învinuirea că, din cauza lui Mattia,
mai puternic, sora lui nu s-a putut dezvolta suficient în uter. La școală, Mattia și sora lui sunt ocoliți de toți
copiii. Atunci când un coleg, împins de părinți, îl invită pe Mattia la ziua
lui, el este obligat să o ia și pe Michela; într-o hotărâre de moment, acesta o lasă
pe soră în parc, spunându-i să-l aștepte pe o bancă, până se va întoarce, foarte repede, să o
ia acasă. Dar, prins cu joaca, uită și, pe înserat, constată că aceasta a
dispărut, probabil înecată într-un pârâu. Ea nu va mai fi găsită niciodată. Mattia, neputând
gestiona sentimentul de vină, va lua obiceiul de a se automutila, rănindu-se la
mâini. El își găsește siguranța în universul științei, al cifrelor, devenind un
elev eminent în acest domeniu, dar un însingurat.
Denis este și el un băiat special, fiindcă are, la rândul
lui, un secret, descoperit la vârsta de zece ani, în preajma profesorului de
pian: simte o atracție către cei de
același sex. El este unul dintre puținii care acceptă amiciția cu Mattia, dar
își reprimă pornirile față de el.
Colegi la aceeași școală, cei trei, adolescenți acum, devin ținte ale acțiunilor de bullying din partea colegilor. Alice
este în mod constant umilită de Viola Bai, fata cea mai populară, și de
prietenele acesteia. La o petrecere, ele
hotărăsc să-i „combine” pe cei doi „ciudați” și să îl seducă pe Denis. Alice și Mattia simt că au o înțelegere specială, dar tacită,
a problemelor fiecăruia. Pentru a fi
acceptată în grupul fetelor, Alice își face chiar un tatuaj cu o pansea („viola”-
numele științific), pe care mai târziu îl va șterge cu năduf.
Anii dureroși de liceu trec și vine momentul
despărțirii. Într-o după-amiază, când
Mattia vine în vizită în camera ei, Alice are ideea de a se fotografia,
îmbrăcați ea – în rochia de mireasă a mamei sale, iar el, într-un costum al
tatălui ei. Mattia este rugat să o
treacă pragul, în brațe.
Viața le va separa destinele, ei se vor maturiza, își vor găsi drumul, cu mai
multe dificultăți și goluri decât alții, dar acea zi, în care totul a părut doar
un joc, un capriciu, va constitui pentru ei singurul punct de sprijin pe mai departe,
clipa de grație care le va da sens vieții, chiar dacă ea nu se va împlini
vreodată.
Am apreciat romanul pentru acuratețea și siguranța
scriiturii, directe, simple, mai degrabă lacunare, adaptată discreției și
suferinței pe care le presupune viața
celor ce trăiesc sub semnul unor traume adânci.
Romanul a obținut în 2008 Premiul Strega și a fost
vândut în peste un milion de exemplare în Italia. În scurt timp,
el a devenit un bestseller internațional.
