Obiceiuri bune: vizita la Târgul de Carte „Gaudeamus” 2017

M-am întors chiar acum de la Târgul internațional „Gaudeamus” de la Romexpo cu o pradă destul de mică, dar, zic eu, bună. E un eveniment frumos, parcă an de an mai reușit. Dimineața te poți plimba în voie, căci nu este chiar mare înghesuială. După cum scrie pe afis, este un târg de „Carte de învățătură”, deci adresat într-o mare măsură copiilor. Sunt prezente însă foarte mult edituri, nu doar pentru copii, și aveau loc diverse lansări de carte. După cum se vede, am luat câte ceva de la dinamica editură Polirom, de la Art și de la Paladin (standul Arthur). La ora prânzului, când am fost eu, nu erau chiar foarte mulți copii, dar cei pe care i-am văzut erau plini de entuziasm și se vedea că au experiență de cititori, fiind la curent cu noile titluri. Din păcate, nu prea erau reduceri sau erau nesemnificative. Și o altă observație, este o disproporție între cărțile adresate copiilor de, să zicem, clasele mici (maxim 10 ani) și cele pentru categoria 12-16 ani, pentru care oferta este mult mai săracă. Am văzut o mulțime de părinți și bunici cumpărând cărți pentru copii din prima categorie și mi-au lăsat impresia cam tristă că după aceea nu mai există aceeași preocupare pentru lectura copiilor. Cu atât mai mult ne bucurăm de excepții.

Ce am luat de la „Gaudeamus”, după cum se vede în poză: Arthur Miller, fiindcă îmi place teatrul, Kazuo  Ishiguro și Simona Antonescu, fiindcă am mai citit și mi-au plăcut, Margaret Atwood, fiindcă nu am citit încă nimic și... trebuie, Fredrik Backman, fiindcă mi-a plăcut ce scrie pe coperta a IV-a, Ioan Gură de Aur, fiindcă de la o vârstă mai citești și de-astea...

Superachiziție: Thomas Pynchon „Curcubeul gravitației”!

Real Serendipity! Am găsit cartea lui Thomas Pynchon imediat după dezamăgirea de la Gaudeamus, intrând total întâmplător pe la o Diverta. Nu credeam că voi pune mâna pe așa ceva, ca să nu mai zic de un preț redus de n-șpe ori!!! Am citi vreo 50 de pagini și nu pot spune decât, adaptându-mi limbajul la cel al cărții, „Bestial! Delir!” - insul ăsta are o imaginație fără margini, de-a dreptul nebunească. Nerecomandat suferinzilor de inimă și domnișoarelor de pension. Sper să nu mă șocheze iremediabil. Cronica mai târziu, cănd voi termina de citit cele aproape 900 de pagini.

Dacă e vacanță e... Agatha Christie!

E totuși vacanță, nu? Abia aștept să devorez câteva dintre exemplarele pline de suspans! Sunt înnebunită după mystery books (pentru cărțile Agathei Christie sună mai potrivit decât polițiste, nu-i așa?).
Le-am luat la un preț destul de redus, două plus a treia gratis, plus cadou cănița cu Poirot, de care sunt extrem de încântată!

Două minute de lectură

O poezie cunoscută, care mă încântă de fiecare dată:

Risipei se deda Florarul

Gustav Klimt - The Kiss

de Lucian Blaga

Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se deda florarul.

Polenul cade peste noi,
în preajmă, galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gura când vorbim,
si-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avântul.

Ne-om aminti cândva târziu
de-această întâmplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tâmplă fierbinte lângă tâmplă.

Visând, întrezărim prin doruri-
latente-n pulberi aurii-
păduri ce ar putea să fie,
şi niciodată nu vor fi.

Două minute de lectură

Ion Theodorescu-Sion, Ovidiu în exil (1915)

Slovele ce pân-acuma le-ai citit în cartea toată,

A fost scrise-n drum pe-o mare totdeauna zbuciumată:

Ele m-au văzut adesea în decembre tremurând

De îngheţ în largul mării Adriatice, sau când,

Istmul corintian trecându-l, ajungeam la alte ape,

Spre-a lua o nouă navă, de exil tot mai aproape...

Chiar Cicladele Egeei au încremenit, cred eu,

Când scriam cu pana-mi versuri, într-al mării vuiet greu.

Şi tot eu mă mir acuma de acest al meu răsuflet

Sub atâta-nviforare şi în larguri şi în suflet...

...............................................................................

De aceea, te rog, iartă, cititorule august,

Filei ce-o desfăşuri astăzi multe versuri fără gust!

Nu mi-am scris acum poema cum făceam odinioară,

Stând nepăsător în jeţul din grădina-mi solitară,

Ci bătut de unda mării, de furtună sau de ger,

Sub povara grea a iernii cu întunecimi de cer.

Slova scrisă, fără milă, viforu-mi aruncă-n mare,

Furios că sub furtună tot mai scriu cu-nveşunare.

Viforul pe om să-l bată! Am să-i cer atâta doar:

Liber ca şi el, eu însumi cântului să-i pun hotar!

         (Publius Ovidius Naso, Epilogul la primele Triste - în traducerea lui Petre Stati)

Şi nu pot să nu amintesc epitaful său: 

Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul
Iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.