Se afișează postările cu eticheta povesti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta povesti. Afișați toate postările

2 iunie 2017

O carte minunată a copilăriei mele

Împlineam șase ani când tatăl meu mi-a adus în dar această carte absolut fermecătoare în ochii mei, o carte nemaivăzut de frumoasă! Nu știam bine să citesc, dar ilustrațiile mi se părea că prind viață, o dată cu silabisirea celor câteva rânduri scrise pe fiecare pagină. Cartea s-a pierdut cu timpul (cred că s-a ferfenițit de atâta citit și privit cu ochi hipnotizați de magia culorilor și a cuvintelor!) și am regretat nespus că n-o mai aveam... Am descoperit-o anul acesta, căutând-o pe net. Când am descoperit-o, am fost impresionată până la lacrimi, căci regăsisem o bucată esențială din inima mea de copil. Nu știu cum li s-ar părea copiilor de azi, dar pentru acele timpuri era o adevărată minune! mai ales că originalul făcea parte dintr-o serie apărută în Franța între anii 1953-1994 sub numele Collection Farandole. Povestea din carte, a lui Ștrengărel, nu am mai putut-o regăsi, doar o parte dintre  ilustrații.

„Ștrengărel, pisoiașul mititel”
Autor: LUCIENNE ERVILLE
Acuarele: MARCEL MARLIER
Titlu original: Follet le petit chat (1958)
Traducere: TUDOR MĂINESCU
Editura: Tineretului



13 mai 2015

Cutia cu litere


Cicely Mary Barker - Flower Fairies
Cutia cu litere nu s-a mai deschis.
Poveştile au rămas să se dezghemuie-n vis.
Firele s-au încurcat, şiragurile s-au rupt
sub capac, dedesubt.

S-au amestecat iţele,
la stihuri n-au mai venit căpriţele,
n-au mai venit bondarii şi mierlele
să numere perlele,
nici ciorile,
să fure cu ochiul comorile.

Sunt şapte zile de când niciun ţipet
n-a mai ieşit, prin gaura cheii, din sipet,
nici abur prin muchia spartă -

şi plâng, şi mă tem
că zâna cea mică e moartă...

că zace-n colb, cu litere-n poală,
culcată pe-o coală
ca ea de palidă, 
colilie,
ca puful de păpădie,

cu chipul răsfrânt
în piatra unui inel,
în care stă-închis Tom Degeţel.

Sărmanul ciocăne-ntruna
şi bate-n
timpanele toate -
dar orice vibraţie
intră-n dizgraţie
în umbra eternă...

Am pus-o cu grijă pe-o pernă
şi, de-o săptămână,
cu cheia în mână,-o privesc -
biata cutie de lemn!

Şi nu-ndrăznesc s-o deschid...

Aştept o chemare, o boare,
un semn...