Păsările, toamna...

Autor: cutiaculitere

Melancolie de toamnă: O ramură întârziată de Octavian Goga

Pictură de Nicolae Grigorescu

Nu ți-a fost dat să vezi vreodată,
Când toamna palidă coboară,
Într-o grădină despoiată,
O ramură întârziată
Ce-a înflorit a doua oară?

Nu te-ai oprit atunci în cale
Să te întrebi: ce taină, oare,
Ascund înțelepciunii tale
Înfriguratele petale,
Ca mâine stinse, fără soare?...

Și dac-o blândă-nduioșare
Ți-a frânt o clipă-n ochi lumina,
Cum stai așa, întrebătoare,
Uitându-te la biata floare,
Ai înțeles a cui e vina?

E raza, care toamnei mute
I-a dat fiorul primăverii.
Și-n preajma morții abătute
A picurat, pe neștiute,
Un strop din cântecu-nvierii...

Galben de toamnă

Hans Arp, Compoziţie

Galben de foc,

galben de ceară

pentru frunzele ce au să moară

aprinse pe rug, vinovate

de erezie,

ori îngropate adânc,

în melancolie -

o altă vină mai subtilă,

mai gravă,

ce transformă totul

 în otravă...

Galben de sulf, roşu-pământ,

pentru frunzele ce fac legământ

să se sacrifice în fiecare toamnă

pentru o himerică graţie

divină,

demonstraţie

inutilă şi fără vreo cină

de pomenire mai acătării

afar' de măceşele şi spinii cărării...

Iar dacă poftesc spre azur,

necugetate -

contagiate de-o

autumnală ebrietate -

pricep îndată, cu uşurinţă

şi fără-nconjur,

că preţul pentru nesăbuinţă

e dur,

că tot ce-ncepe cu muguri în vânt,

chiar de se-mbracă în purpură şi-n aur pe rând,

se-ntoarce-n final în pământ

cu umerii goi -

să-şi afle destrămarea-n noroi.