Se afișează postările cu eticheta tonitza. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tonitza. Afișați toate postările

7 iulie 2018

Muzeul Zambaccian - capodopere la ele acasă



Muzeul Zambaccian, situat pe strada cu același nume ce pornește din Piața Dorobanți, este un muzeu vechi, renumit, un reper al artei românești. Încă de când eram copil, am trecut de atâtea ori pe lângă el, am admirat linia arhitecturală a clădirii, statuile de la intrare, dar, până astăzi, nu îl vizitasem. Nu știu de ce. Îmi închipuiam că, fiind un  muzeu mic, ar conține opere nesemnificative. Total greșit! Am mai crezut, tot greșit, că Krikor Zambaccian a fost doar un negustor bogat, de mirodenii și covoare, care din când în când cumpăra opere de artă, punând semnul egalității între el și personajul Saferian Manigomian din romanul Bietul Ioanide al lui G. Călinescu, ce îl are, se pare, ca sursă de inspirație chiar pe Krikor Zambaccian.

Intrând în muzeu, te cuprinde, instantaneu, sentimentul de armonie, de tihnă, de viață bună și așezată, așa cum i-ar plăcea oricui să trăiască. Un salon vast, rectangular, înconjurat de o galerie de lemn frumos sculptat, spre care suie o scară largă, ce scârțâie ușor sub picioare, deși puțin mobilat, are ceva din pacea și sobrietatea unui vechi conac. Două bolți de uși, cu o fină tușă orientală în arcuirea lor, deschid perspectiva către biroul colecționarului și către celelalte încăperi. Pereții, pretutindeni, sunt împodobiți cu tablouri, în același mod echilibrat, spațiat, care te invită să acorzi atenția necesară fiecăruia, să simți interacțiunea unor grupaje tematice (cele patru nuduri de Theodor Pallady) sau să sesizezi vibrația specifică fiecărei colecții de autor (Luchian, Grigorescu, Petrașcu). Ceea ce te uimește este calitatea, valoarea artistică excepțională a fiecăruia dintre tablouri. Nu există nici măcar un tablou care să nu fie, în primul rând, frumos, viu, cald, să nu transmită o trăire bogată, fiecare în felul lui: de la portrete, la peisaje românești sau exotice și la natură statică. 90% sunt tablouri celebre, arhicunoscute. Am  regăsit, printre capodopere,  Lăutul al lui Tonitza, Autoportretul lui Pallady, Iarna la Barbizon a lui Andreescu, Țăranca torcând a lui Nicolae Grigorescu, Cimitirul tătăresc de la Balcic al lui Nicolae Dărăscu.  Se simte în toate mâna colecționarului, care a ales fiecare piesă cu grijă și dragoste. Krikor Zambaccian era un maniac. Iubea tablourile mai mult decât propria familie. Dacă ar fi fost să aleagă între a a da un tablou la care ținea foarte mult sau a i se tăia degetele de la mână, opta pentru tăierea degetelor - povestește Marcel Zambaccian despre unchiul său.


Revenind la Krikor Zambaccian, acesta provenea, într-adevăr, dintr-o familie de negustori armeni, dar  a fost preocupat de artă încă din copilărie și adolescență, când a început să colecționeze lucrări ale artiștilor contemporani. Pe timpul studiilor la Paris, frecventează mediile artistice ale impresioniștilor, îi cunoaște pe Matisse, Derain, Bonnard, Dufy. Întors la București, începe să-și contureze colecția, care crește an de an, cu lucrări ale artiștilor tineri: Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady și Ion Andreescu, apoi ale lui  Alexandru Padina, Ion Țuculescu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu etc. A fost considerat un Mecena al timpului său, descoperind și lansând o mulțime de artiști, pictori și sculptori (muzeul cuprinde și sculpturi valoroase, de C. Brâncuși, Milița Petrașcu, Oscar Han, Corneliu Medrea, Dimitrie Paciurea). În 1947 a donat colecția statului român și s-a înființat muzeul ce-i poartă numele. A fost, de asemenea, un reputat critic de artă, autor a numeroase monografii ale artiștilor români. A inființat prima consignație de artă din București, deschizând pe Calea Victoriei un magazin de acest tip, numit Romarta.

Muzeul Zambaccian este deschis în fosta casă a colecționarului. Vizitându-l, înțelegi că rostul adevărat al unui tablou nu este acela de a sta aliniat într-un mare muzeu, impersonal, ci de a fi ales anume pentru a trăi într-o casă, în simbioză cu sufletul proprietarului său, iar Muzeul Zambaccian, casa Zambaccian cum ar fi cel mai potrivit s-o numim, comunică asta cel mai bine tuturor celor care îi calcă pragul.


19 mai 2018

Mergeți la muzeu! (II) Art Safari 2018 - cu banii dați la Art Safari, puteați vedea patru muzee



Ion Țuculescu, Privire din văzduh
          Am avut ocazia, mulțumită cuiva care mi-a oferit două bilete, să vizitez Pavilionul de Artă București - Art Safari 2018, din Piața „George Enescu” (11-20 mai), eveniment bine promovat în presă, modern și bine organizat, care și-a atins pe deplin scopul, acela de a aduce „în arenă” arta autohtonă, prin lucrări inedite din pictura și sculptura românească, alături de grafică, fotografie și alte arte vizuale, ateliere pentru copii și colaborări internaționale. Eu am văzut doar cele patru saloane expoziționale, însă manifestarea a fost mai complexă. Iată, de pe site-ul evenimentului (https://www.artsafari.ro/), ce cuprinde:
  • Pavilionul Muzeal „Natural-Cultural”, Brâncuși, Paul Neagu, Ion Grigorescu, opere din muzee și colecții private. Curator Alina Șerban;
  • Pavilionul Central „Art on Stage”, Mircea Cantor/Louis Vuitton Foundation. Curator Hervé Mikaeloff, consultantul Grupului Louis Vuitton Moët Hennessy;
  • „50 de pictori impresioniști din colecția BCR”, artă din tezaurul cultural BCR;
  • „Altceva despre Ceaușescu”, artă românească din Palatul Primăverii;
  • Art Safari Kids, artă pe înțelesul copiilor – copiii au ocazia să-și dezvolte creativitatea participând la ateliere de artă și tururi ghidate. Program educațional susținut de Metropolitan Life;
  • Programul Internațional, organizat în colaborare cu ambasadele Germaniei, Israelului, Elveției, Spaniei, Suediei, Argentinei, Statelor Unite ale Americii în România și Forumului Cultural Austriac;
  • Nicolae Tonitza, Fată cu fundă roz
  • Art Talks – Program organizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român, care va aduce în același loc artiști, curatori, colecționari, academicieni și profesioniști și publicul iubitor de artă.
            Departe de mine gândul de a respinge astfel de manifestări culturale, dimpotrivă, consider că sunt prea puține, că este nevoie de cât mai multe și mai diverse, mi-ar plăcea chiar să se permanentizeze un salon de artă de genul acesta, prin care artiștii se pot face cunoscuți publicului larg, iar fenomenul artistic poate dovedi că începe să funcționeze și la noi în mod firesc. De asemenea, sunt conștientă de efortul organizatorilor de a realiza acest eveniment la standardele internaționale pe care și le-au propus.
            Totuși, selecția de lucrări nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor (mele, cel puțin). Nu cred că am văzut mai mult de zece-douăsprezece lucrări de primă mână ca valoare, în principal acestea fiind cele ce figurează pe afiș. Chiar dacă erau multe lucrări ale pictorilor mai mult sau mai puțin consacrați, (50 de lucrări ale impresioniștilor români), nu toate erau reprezentative, ba chiar unele nu erau dintre cele prea reușite (niște mielușei ai lui Luchian, niște flori ale lui Ghiață etc.). M-au impresionat în mod deosebit Cap de copil de Constantin Brâncuși, Priviri din văzduh de Ion Țuculescu, Fată cu fundă roz de Nicolae Tonitza și Nicolae Vermont Portret de femeie. Dintre lucrările artiștilor din anii '60-'80, puține mi-au atras atenția, ele rămânând parcă ancorate în epoca lor, mai mult mi-au plăcut cele ale unor artiști contemporani (vezi pozele). Galeria forfotea de tineret, copii și părinți, persoane cunoscătoare sau pur și simplu iubitoare de cultură. Ce aș obiecta, totuși: spațiul este prea strâmt în galeria pictorilor impresioniști, nu te poți depărta la mai mult de 1 - 1,5 m de tablouri, distanță improprie unei bune receptări. De aceea, prefer muzeele și zic, iarăși: Mergeți la muzeu!
Matei Lăzărescu, Orizont interior
          Toată discuția pe care o fac aici este din perspectiva prețului biletelor. Un bilet la Art Safari, valabil o singură zi, costă 50 lei, un abonament pentru toată durata evenimentului 90 lei, un tur ghidat de maximum 10 persoane, cu durata de o oră 800 lei. Chiar am citit un comentariu negativ pe site că la ateliere copiii trebuie să fie însoțiți de un părinte/adult, care, însă, este obligat să cumpere bilet. Desigur, piața este liberă și oricine poate cere orice preț, pentru orice produs, artistic sau nu. Nu este ceva nefiresc ca pentru un eveniment unic, cu o durată limitată, să existe prețuri ridicate - la Romexpo, de exemplu, la diverse expoziții și saloane nu sunt deloc prețuri mici la bilete. Însă, la o simplă comparație, 50 de lei (aproape 11 euro!) par prea mult. Pentru comparație: Luvru - 17 euro, Uffizzi - 12/20 euro în funcție de sezon, Albertina Museum (Viena) 12 euro, British Museum este gratuit etc. Și ce vezi acolo! Nu 50-100 de tablouri în patru săli...  În plus, cam peste tot, tinerii din U.E. sub 26 de ani au acces gratuit în muzee. Asta ar însemna, de fapt, să ne aliniem la nivel european.
          Pe de altă parte, muzeele bucureștene de artă au început să se miște, să ofere prețuri mai accesibile și bilete combinate, un fel de semiabonamente, care chiar mi se par profitabile. De exemplu, la Muzeul Național de Artă al României preturile sunt:
·                              Galeria Naţională (Galeria de Artă Veche Românească + Tezaur + Galeria de Artă Românească Modernă): 15 lei
·                                 Galeria de Artă Europeană: 15 lei
·                                  Muzeul Colecțiilor de Artă: 15 lei
Nicolae Vermont, Portret de femeie
·                                  Muzeul K.H. Zambaccian: 10 lei
·                                 Muzeul Theodor Pallady: 10 lei
·                    Bilet combinat Galeria de Artă Europeană + Galeria Naţională: 25 lei
·                            Bilet combinat Muzeul Naţional de Artă al României (Galeria de Artă Europeană și Galeria de Artă Românească) + Muzeul Colecţiilor de Artă: 30 lei
·                            Bilet combinat Muzeul Național de Artă al României (Galeria de Artă Europeană și Galeria de Artă Românească), Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul K. H. Zambaccian și Muzeul Theodor Pallady (biletul este valabil timp de 7 zile): 50 lei 
·                         Spațiile istorice (Sufrageria Regală, Sala Tronului şi Scara Voievozilor): 20 lei
·                    Expoziţii temporare: între 4 şi 10 lei, în funcţie de expoziţie
            Așa că, dacă vreți într-adevăr să vă bucurați de opere artă, în condiții adecvate, la un preț accesibil și corect, mergeți la muzeu! Și nu doar în Noaptea Muzeelor, când înghesuiala și forfota mondenă ne abat de la ce este, într-adevăr, de văzut, ci oricând vreți să petreceți un timp cu adevărat de calitate.