Punți suspendate

          Zburase pe deasupra a trei continente și a două oceane pentru a-și cunoaște nepotul. După zece ani de tăcere ostilă, fiul său îi trimisese o invitație la botezul  micului Luisito. Avea să-i achite costul călătoriei când va ajunge la Melbourne, preciza în P.S.

          Pe timpul celor 23 de ore la bordul avionului, se luptase cu furtunile trecutului, încercând să reclădească puntea prăbușită printr-un singur cuvânt cu ani în urmă și credea că era pe punctul de a reuși. Îl vedea cu ochii minții pe cel mic alergând spre el pe noul pod, urmat de mama și de tatăl lui. La aterizare, visa deja la marea îmbrățișare de familie. Se simțea optimist, în ciuda oboselii adânci. Fără-ndoială, aceasta avea să fie călătoria vieții lui.

          Aeroportul gigantic zumzăia ca un stup. Își ridică bagajul și se îndreptă spre biroul de informații, pentru a afla  de unde poate lua un taxi. Telefonul  începu să-i vibreze cu putere în buzunar. Era un mesaj de la fiul său: „Luisito a murit subit azi-dimineață. Totul s-a anulat.”

          -Can I help you, sir? - angajata cu voce profesională aruncă o privire absentă către bătrânul fără glas, oprit în fața ghișeului.

Scriere participantă la un concurs de microficțiune din Spania. Tema: Călătorii (versiunea în limba română)

Irlanda și scriitorii săi

William Butler Yeats:

A Vestal Portrait Of Miss Violet Lindsay 

by Sir Edward John Poynter (sursa: Pinterest)

    
          When you are old

When you are old and grey and full of sleep,
And nodding by the fire, take down this book,
And slowly read, and dream of the soft look
Your eyes had once, and of their shadows deep;

How many loved your moments of glad grace,
And loved your beauty with love false or true,
But one man loved the pilgrim soul in you,
And loved the sorrows of your changing face;

And bending down beside the glowing bars,
Murmur, a little sadly, how Love fled
And paced upon the mountains overhead
And hid his face amid a crowd of stars.

           Când ai să fii bătrână
 

Când ai să fii bătrână şi căruntă
Şi picotind la foc, această carte
S-o iei, să-ţi nălucească de departe
Privirea ta cu umbre dulci, profundă.

În ceas de clară graţie lumească,
Fals sau adânc, atâţia te-adorară,
Dar suflet pelerin şi faţă-amară
Doar unul a fost vrednic să-ţi iubească.

Încovoiată peste-aprinsa vatră,
Trist vei şopti cum a trecut Iubirea
Cum printre stele şi-a ascuns privirea
Şi după steiurile mari de piatră.

                                   (traducere de Maria Banuș)

Irlanda este o țară destul de mică, numărând puțin peste  4,5 milioane de locuitori, dar are în palmares patru premii Nobel pentru literatură: William Butler Yeats (1923), George Bernard Shaw (1925), Samuel Beckett (1969), Seamus Heaney (1995-pentru Regatul Unit) - spirite penetrante, ironice, amare, sarcastice, melancolice, copleșitoare, atât de diferite, dar pornite din aceeași rădăcină viguroasă și răzvrătită a unui popor în care moștenirea celtică s-a modelat sub influența vikingilor, a normanzilor și a englezilor. Vizitând Dublinul, nu puteam ocoli Writers Museum, un muzeu destul de mic și tradițional, unde am putut vedea o serie de fotografii, volume și manuscrie ale celor mai importanți scriitori, însă prezența lor în conștiința orașului nu se simte numai aici, ci și în celelalte muzee, în statui și în alte forme de artă. Îmi face plăcere să menționez câțiva dintre acești scriitori și operele lor mai importante:

Jonnathan Swift (1667-1745): reprezentant al iluminismului, a rămas cunoscut prin scrierea satirică intitulată Călătoriile lui Gulliver (1726); a trăit în Dublin, a studiat la Trinity College, a fost gazetar politic, iar mai târziu decan al Catedralei Sf. Patrick, unde este și înmormântat.

Lawrence Sterne (1713-1768): scriitor englez/irlandez iluminist, vicar anglican, autor al romanului Tristram Shandy.

Oliver Goldsmith (1728-1774): romancier irlandez, cunoscut la noi prin scrierea Vicarul din Wakefield.

Abraham „Bram” Stoker (1847- 1912): a absolvit matematica la Trinity College, a fost critic de teatru, dar și președinte al Societății Filozofice Universitare din Dublin; a trăit a doua parte a vieții la Londra. A scris 13 romane și mai multe volume de nuvele. Romanul care l-a făcut celebru, Dracula, a apărut în 1897. Bram Stoker nu a ajuns pe teritoriul Transilvaniei, dar s-a documentat timp de șapte ani pentru scrierea romanului, studiind mitologia și tradițiile din Carpați.

Oscar Wilde

Oscar Wilde (1854-1900): scriitor estetizant, stilist desăvârșit, dramaturg, prozator, poet, jurnalist, cu studii strălucite la Trinity College, dar și la Oxford, s-a remarcat printr-o viață de adevărat dandy în saloanele londoneze. A inițiat mișcarea „Artă pentru Artă” prin care și-a dezvoltat teoria asupra estetismului. Povestirea Prințul fericit, romanul Portretul lui Dorian Grey, piesele Ce înseamnă să fii onest (The Importance of Being Earnest), Evantaiul doamnei Windermere, Soțul ideal satirizează snobismul, frivolitatea și fățărnicia „înaltei societăți” a timpului. Declinul său începe în 1891,când, acuzat de homosexualitate (ilegală în Anglia acelor timpuri), este trimis la închisoare și părăsit de soție și de cei doi copii. Moare în Franța, la 46 de ani.

William Butler Yeats (1865-1939): poet și dramaturg, una dintre cele mai importante figuri ale redeșteptării literaturii irlandeze în secolul al XX-lea, și-a dedicat întreaga viață literaturii, fiind atras de legendele irlandeze și celtice. Poezia sa se poate încadra la simbolism, dar păstrează mult din spiritul romantic, prin patriotismul înflăcărat și valorificarea tradițiilor. În ultimii ani ai vieții, a fost Senator al Irlandei și unul dintre fondatorii  Teatrului  Abbey.

James Joyce

James Joyce (1882-1941): este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea, reprezentant al modernismului anglo-saxon. Crescut în mediul rigid al colegiilor iezuite, devine un apostat, îndepărtându-se de religia catolică. Studiază literatura engleză și limbi străine la University College din Dublin. A trăit cea mai mare parte a vieții departe de Irlanda (la Trieste, Zürich, Paris), lucrând ca profesor de engleză și publicist. De la Oameni din Dublin (1914), la Portret al artistului în tinerețe (1916), de la Ulise (Ulysses) (1922) și până la Veghea lui Finnegan (1939), James Joyce reprezintă o punte a evoluției literare între simbolism, naturalism pe de o parte și modernism, postmodernism pe de altă parte. Pluriperspectivismul, monologul interior, fluxul conștiinței, intertextualitatea, reinterpretarea miturilor, deconstrucția limbajului fac din romanul Ulise o operă unică, o adevărată enciclopedie a tehnicilor literare. Acțiunea vastului roman (între 600 și 1000 de pagini, în funcție de ediție și traducere) se desfășoară pe parcursul unei singure zile din din viața lui Leopold Bloom, a soției sale Molly și a lui Stephen Dedalus (corespunzând lui Ulise, Penelopei și lui Telemah din Odiseea homerică), personajele mișcându-se într-un Dublin modern, labirintic.

Clive Staples Lewis (1898-1963): nume său apare scris mai ales sub forma C. S. Lewis; este autorul Cronicilor din Narnia.

Samuel Beckett (1906-1989): dramaturg, nuvelist și poet irlandez de expresie engleză și franceză. Beckett s-a născut la Dublin , însă a studiat și a predat la Paris, unde s-a stabilit în 1937. Majoritatea operelor lui sunt scrise în limba franceză, autorul traducându-le ulterior în engleză. Este un reprezentant al teatrului absurd, axat pe experiența așteptării, a chinului și a lipsei de sens a existenței, cea mai cunoscută piesă a sa fiind Așteptându-l pe Godot (1952).

Seamus Heaney (1939 - 2013): poet și prozator, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1995, autor a 13 volume de poezii și două piese de teatru, încă destul de puțin tradus și cunoscut la noi.

                                                                                          (sursă pentru sintetizarea datelor: wikipedia)

Un dulap cu flori... Ștefan Câlția - „Obiecte grăitoare” la Muzeul Colecțiilor

Un dulap imens, cu uși albe, deschise să te primească între tăbliile lor generoase, un dulap cu flori uscate, cu ierburi frumos mirositoare, adunate în mănunchiuri, ca sub grinda casei bătrânești - busuioc, vâsc, narcise (da! se disting delicatele petale uscate până la transparență), moțul curcanului, trandafiri mărunței, cimbrișor și coada șoricelului, pelin și imortele și câte și mai câte, o comoară prețioasă, păstrată cu grijă, să fie leac pentru trup și suflet, mi s-a părut piesa de rezistență a expoziției „Obiecte grăitoare” a cunoscutului artist plastic Ștefan Câlția, deschisă la Muzeul Colecțiilor din București între 10 mai și 20 septembrie. 

Un dor fără margini după lumea de demult a satului, după bogăția de semnificații ascunse în fiecare gest, de la coptul pâinii în forme însemnate cu simboluri, la crucea din cununa grâului, acesta este sentimentul transmis fără cuvinte de obiectele vechi adunate cu dragoste, recuperate aș zice, salvate de la uitare (dar și prin cuvintele pline de căldură și de firească înțelepciune ale artistului înregistrate pe ghidul audio). 

Nostalgia pentru lumea rurală așezată pe osiile universului a transfigurat obiectele de uz casnic în exponate, desprinse de viața lor materială, într-o manieră artistică discretă, rafinată, surprinzătoare, într-o viziune estetică foarte modernă. 

Câteva fotografii despre meșteșuguri vechi, piese de mobilier, minunate oale de ceramică, documente, o aripă de gâscă, un corn de vânătoare, desene în peniță și tablouri ample în ulei - toate caută să reconstituie un univers casnic de demult, dintr-o lume aproape dispărută, dintr-un paradis al copilăriei la care nu ne mai putem întoarce decât în amintire. 

Se spune că mirosul este simțul cel mai direct, cel mai puțin filtrat de rațiune. Dulapul cu flori uscate și aroma lui m-au transportat direct într-o lume a bunicilor, așa cum dăinuie ea la modul ideal în imaginarul nostru colectiv sau individual. 

Expoziția sinestezică „Obiecte grăitoare” m-a încântat și mi-a dat sentimentul bun că între lumea tradițională și cea modernă o punte este oricând posibilă.