 |
| Il bacio, Francesco Hayez |
În săptămâna aceasta din martie, când dragostea
plutește în aer și o respirăm prin toți porii, am ales să scriu despre un
tablou plin de pasiune, de mister și suspans, pe care, din păcate, nu l-am
putut vedea când am fost la Milano, în 2013. Accademia
di Brera, unde se află tabloul, nu putea fi vizitată decât parțial, dar,
ieșind din maiestuoasa curte interioară, m-a întâmpinat, în ziua aceea destul
de mohorâtă de primăvară, galbenul luminos al mugurilor în cocheta Piazzetta di
Brera, în inima căreia se află statuia lui Francesco Hayez. Nu știam
nimic despre acest artist și despre motivul pentru care este atât de cinstit de
către milanezi. Dar orice uimire este un imbold pentru a afla lucruri noi și, asemenea
unei semințe ce așteaptă cuminte dezghețul, întrebarea aceasta a așteptat, iată, câțiva ani
până a-și găsi răspunsul.
Francesco Hayez (n. Veneția 1791- m. Milano 1882) este pictorul
italian ce ilustrează chintesența
romantismului în artă; format inițial la
școala clasicismului, sub influența lui Antonio Canova, din 1821 acesta se
mută la Milano și devine unul dintre liderii mișcării romantice. Temele
predilecte ale lucrărilor sale sunt scenele istorice, biblice și portretele.
„Il bacio”, cel mai cunoscut tablou al său, aduce în fața privitorilor întâlnirea de taină
între doi îndrăgostiți care-și dau un sărut plin de pasiune și de promisiuni
înaintea unei despărțiri intempestive. Decorul este unul medieval, ce ne poartă
pe coridoarele de piatră ale unui castel auster. Este un loc de trecere, între
bolta întunecată unde pândesc primejdiile, reprezentate de o umbră
amenințătoare, și o scară luminoasă, ce sugerează elevația iubirii, speranța, eliberarea.
Cele două personaje cuceresc prin tinerețe, dăruire, angajamentul care se citește în atitudinea lor. Tânărul, cu o pălărie à la Robin Hood de sub care se revarsă părul rebel, înfășurat într-o mantie amplă, sugerează tipul eroic, al celui care luptă pentru un ideal contra autorității nedrepte. Pumnalul de la șold susține această impresie. Pasul pe care îl face pe trepte exprimă iminența plecării. Atitudinea lui față de iubită este una ocrotitoare, mâinile îi sunt ferme, dar delicate, mângâietoare. În prim plan este tânăra, al cărei corp unduit sub puterea sărutului este plin de grație. Mângâierea ei este sfioasă, parcă neobișnuită cu îmbrățișarea. Rochia simplă, de croială renascentistă, uimește prin splendoarea reprezentării faldurilor și a pliurilor ușoare ale mătăsii, parcă atunci scoase din dulap. Ea nu poartă semnele unei întâlniri aprige, consumate, ci ale uneia inocente. Este o rochie de nunață azurie, celestă, cu mici detalii în alb și auriu, paletă coloristică ce trimite la idealul angelic. Chipurile îndrăgostiților sunt contopite în sărut, al iubitului aproape complet ascuns, al iubitei dezvăluind doar obrazul alb și privirea îngrijorată. Compoziția cuplului este ovală, din linii drepte și curbe și în culori contrastante, în care masculinul și femininul, pasiunea și inocența, forța și delicatețea se completează într-o uniune a contrariilor ce susține impresia de echilibru, de plenitudine a iubirii.
„Il bacio” a fost realizat de Francesco Hayez, în ulei pe pânză, cu dimensiunile de 118,4 x 88,6 cm, pentru contele Alfonso Maria Visconti di Saliceto și a decorat casa familiei Visconti pentru mai mult de douăzeci și cinci de ani. În 1886, cu un an înaintea morții, contele a oferit pânza Pinacotecii di Brera din Milano, unde se află și astăzi, expusă în sala XXXVII.
Cele două personaje cuceresc prin tinerețe, dăruire, angajamentul care se citește în atitudinea lor. Tânărul, cu o pălărie à la Robin Hood de sub care se revarsă părul rebel, înfășurat într-o mantie amplă, sugerează tipul eroic, al celui care luptă pentru un ideal contra autorității nedrepte. Pumnalul de la șold susține această impresie. Pasul pe care îl face pe trepte exprimă iminența plecării. Atitudinea lui față de iubită este una ocrotitoare, mâinile îi sunt ferme, dar delicate, mângâietoare. În prim plan este tânăra, al cărei corp unduit sub puterea sărutului este plin de grație. Mângâierea ei este sfioasă, parcă neobișnuită cu îmbrățișarea. Rochia simplă, de croială renascentistă, uimește prin splendoarea reprezentării faldurilor și a pliurilor ușoare ale mătăsii, parcă atunci scoase din dulap. Ea nu poartă semnele unei întâlniri aprige, consumate, ci ale uneia inocente. Este o rochie de nunață azurie, celestă, cu mici detalii în alb și auriu, paletă coloristică ce trimite la idealul angelic. Chipurile îndrăgostiților sunt contopite în sărut, al iubitului aproape complet ascuns, al iubitei dezvăluind doar obrazul alb și privirea îngrijorată. Compoziția cuplului este ovală, din linii drepte și curbe și în culori contrastante, în care masculinul și femininul, pasiunea și inocența, forța și delicatețea se completează într-o uniune a contrariilor ce susține impresia de echilibru, de plenitudine a iubirii.
„Il bacio” a fost realizat de Francesco Hayez, în ulei pe pânză, cu dimensiunile de 118,4 x 88,6 cm, pentru contele Alfonso Maria Visconti di Saliceto și a decorat casa familiei Visconti pentru mai mult de douăzeci și cinci de ani. În 1886, cu un an înaintea morții, contele a oferit pânza Pinacotecii di Brera din Milano, unde se află și astăzi, expusă în sala XXXVII.
 |
| Trei dintre cele pateu versiuni ale operei, la Galeria d'Italia 2015 |
În plus, ca o curiozitate, în 1920, fabrica de
ciocolată Perugina a ales să plaseze sărutul din acest tablou (între timp mult
stilizat) pe cutiile sale de culoare albastră pentru a-și promova binecunoscutele până astăzi produse Baci.
 |
| Piazetta di Brera, statuia lui Fr. Hayez |
