28 februarie 2018

Rumi, un mistic al iubirii (versuri)



 

 



 

 

 



 

 

 

Iubirea a spus


Ştii ce eşti?
Eşti un manuscris al unei scrisori divine,
Eşti oglinda care reflectă o faţă zeiască.
Acest univers nu este în afara ta.
Priveşte în tine;
tot ceea ce vrei să fii
Eşti.
Ascultă secretul din profunzimea
versurilor...
Şi lasă-l să te ducă unde vrea...
Nu uita de sfatul meu
Şi nu abandona această cheie.

Am terminat cu munca şi
Am renunţat la toate.
Acum scriu poezie.
Gândul meu, inima mea, viaţa mea
Îi aparţin Lui.
Toate aceste trei cuvinte
Le-am cuprins într-unul singur:
Iubire.

Îndrăgostiţii au religia lor.
Singurul lor crez este Iubirea.




Prin dragoste


Prin dragoste tot ce-i amar se va îndulci,
Prin dragoste tot ce-i cupru va fi aur.
Prin dragoste toate poşircile se vor transforma în cel mai pur vin,
Prin dragoste toată durerea se va schimba în leac.
Prin dragoste cel mort va fi iar în viaţă.
Prin dragoste regele se va preschimba în sclav.


Un sărut pe care îl dorim


Există un sărut pe care îl dorim
întreaga noastră viaţă, atingerea
spiritului de trup. Apa mării
imploră perla să-şi spargă scoica.
Iar crinul, cu câtă pasiune
are nevoie de o iubită sălbatică! În

noapte, deschid fereastra şi îi cer
lunii să vină şi să-şi apese

faţa de a mea. Respiră în
mine. Închide uşa vorbelor şi

deschide fereastra iubirii. Luna
nu intră pe uşă, ci numai pe fereastră.

 


* * *

Inima este ca o lumânare
Plină de dorinţa de a arde.
Luată de lângă preaiubitul ei
Aspiră să fie una cu El.
Despre Iubire nu poţi să înveţi nimic.
Iubirea vine pe aripile graţiei.

 


* * *

Limpezimea din centrul bobului de rouă
schimbă totul. Acum dragostea mea
nu mai are margini.
Ai auzit, se spune că există
o fereastră care se deschide de la
o minte către cealaltă; dar dacă nu există
perete, nu există nevoia de a construi o fereastră – sau un zăvor.





Constrângerea divină și libera voință



Noi suntem o harpă. Tu faci ca să răsune.
Nu-i tânguirea noastră. Tu gemi pe-ale ei strune.

Un nai suntem. Cântarea din noi - e de la Tine.
Noi munți suntem. Strigarea din noi - e de la Tine.

Un joc de șah noi suntem, cu-nfrângeri și victorii.
De tine-au fost stârnite, la capătul prinsorii.

Noi cine suntem, Suflet al sufletelor, cine
de mai suntem în viață alăturea de tine?

Noi suntem neființe. Suprema Ta ființă
la ce-i menit pieirii s-apară-i dă putință.

Noi suntem lei puternici, dar lei țesuți pe steaguri,
ce vântul îi împinge-nainte, în șiraguri.

Vădită li-e năvala, dar nevăzut e vântul.
O, nevăzutu-acesta să nu-și mai curme-avântul (...)