Iubirea a spus
Ştii
ce eşti?
Eşti
un manuscris al unei scrisori divine,
Eşti
oglinda care reflectă o faţă zeiască.
Acest
univers nu este în afara ta.
Priveşte
în tine;
tot
ceea ce vrei să fii
Eşti.
Ascultă
secretul din profunzimea
versurilor...
Şi
lasă-l să te ducă unde vrea...
Nu
uita de sfatul meu
Şi
nu abandona această cheie.
Am
terminat cu munca şi
Am
renunţat la toate.
Acum
scriu poezie.
Gândul
meu, inima mea, viaţa mea
Îi
aparţin Lui.
Toate
aceste trei cuvinte
Le-am
cuprins într-unul singur:
Iubire.
Îndrăgostiţii
au religia lor.
Singurul
lor crez este Iubirea.
Prin dragoste
Prin
dragoste tot ce-i amar se va îndulci,
Prin
dragoste tot ce-i cupru va fi aur.
Prin
dragoste toate poşircile se vor transforma în cel mai pur vin,
Prin
dragoste toată durerea se va schimba în leac.
Prin
dragoste cel mort va fi iar în viaţă.
Prin
dragoste regele se va preschimba în sclav.
Un sărut pe care îl dorim
Există
un sărut pe care îl dorim
întreaga
noastră viaţă, atingerea
spiritului
de trup. Apa mării
imploră
perla să-şi spargă scoica.
Iar
crinul, cu câtă pasiune
are
nevoie de o iubită sălbatică! În
noapte,
deschid fereastra şi îi cer
lunii
să vină şi să-şi apese
faţa
de a mea. Respiră în
mine.
Închide uşa vorbelor şi
deschide
fereastra iubirii. Luna
nu
intră pe uşă, ci numai pe fereastră.
* * *
Inima
este ca o lumânare
Plină
de dorinţa de a arde.
Luată
de lângă preaiubitul ei
Aspiră
să fie una cu El.
Despre
Iubire nu poţi să înveţi nimic.
Iubirea
vine pe aripile graţiei.
* * *
Limpezimea
din centrul bobului de rouă
schimbă
totul. Acum dragostea mea
nu
mai are margini.
Ai
auzit, se spune că există
o
fereastră care se deschide de la
o
minte către cealaltă; dar dacă nu există
perete,
nu există nevoia de a construi o fereastră – sau un zăvor.
Constrângerea divină și
libera voință
Noi
suntem o harpă. Tu faci ca să răsune.
Nu-i
tânguirea noastră. Tu gemi pe-ale ei strune.
Un
nai suntem. Cântarea din noi - e de la Tine.
Noi
munți suntem. Strigarea din noi - e de la Tine.
Un
joc de șah noi suntem, cu-nfrângeri și victorii.
De
tine-au fost stârnite, la capătul prinsorii.
Noi
cine suntem, Suflet al sufletelor, cine
de
mai suntem în viață alăturea de tine?
Noi
suntem neființe. Suprema Ta ființă
la
ce-i menit pieirii s-apară-i dă putință.
Noi
suntem lei puternici, dar lei țesuți pe steaguri,
ce
vântul îi împinge-nainte, în șiraguri.
Vădită
li-e năvala, dar nevăzut e vântul.
O,
nevăzutu-acesta să nu-și mai curme-avântul (...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu