12 martie 2018

Antichități și fantazii



          Sâmbătă drumurile m-au purtat pe la Romexpo, unde, pe lângă standuri cu exponate de cu totul altă natură, era o secțiune destul de mare dedicată antichităților. Fără a-mi propune să iau ceva (ba din contră, temându-mă că voi lua cine știe ce!...), ochii mi-au căzut din start pe obiectul cu pricina: o carafă mică, fumurie, cu dop albastru-turcoaz, în care lumina se reflecta ireal de frumos, cu o formă de o rară eleganță (așa mi s-a arătat mie, care am cam multă imaginație, desigur). 
         Am dat mai multe ture, timp de vreo oră, dar m-am întors, atrasă magnetic, disperată că nu mai găseam standul, pentru a mai admira o dată micul obiect. Până la urmă mi-am exersat cu succes și cu un tupeu negustoresc pe care nu știam că-l am, cu o tehnică deprinsă, fără doar și poate, de la unele emisiuni despre licitații și astfel de târguri, obținând-o la un preț corect, zic, pentru ambele părți.
          Acum, e drept, ce nevoie aveam de o astfel de carafă? Niciuna! Va sta pe un pervaz, alături de alte vaze, filtrând lumina într-un joc blând de reflexii și culori.
          Ideea e că, venind acasă, n-am avut stare: am navigat toată seara pe net, descoperind tot felul de lucruri: faptul că acestă formă de vas se numește  lacrimă, iar culoarea aceasta a sticlei sau a cristalului ambră; că acest tip de vas se numește decantor și este folosit la aerarea, în special, a vinului roșu. Am citit și am văzut videoclipuri ale unor somelieri despre arta servirii vinurilor prin utilizarea decantorului, pentru a spori aroma vinurilor mai noi. E o întreagă punere în scenă! Eu am, în acest obiect, un mic decantor, de vreo 300 ml. E posibil să fie pentru o singură porție... Sau o fi pentru lichior? Inițial m-am întrebat dacă nu o fi fost vreo olivieră.
Serviciu de băut, Pelișor
          Nepurtând nicio marcă, dar fiind foarte frumos lucrat, iar, după toate aparențele și după cuvintele celui care mi l-a vândut - foarte vechi, am căutat să văd dacă găsesc ceva asemănător și am aflat o istorie întreagă a unei celebre fabrici de sticlă deschise la Azuga între 1830 - 1935 ce făcea piese cam ca aceasta după modele din Boemia și în care se lucra cu muncitori boemieni, deservind chiar casa regală. Nu-i așa că decantorul meu aduce ca stil cu acest serviciu pentru băut Art Deco ce a fost comandat de însăși regina Maria și care se află astăzi la Pelișor, colecția de sticlărie? (https://peles.ro/patrimoniul/sticlarie/serviciu-pentru-baut/ ) O, nu susțin că este neapărat produs în acea fabrică, dar nici exclus nu ar fi, nu?
          Iată și o altă asemănare, care dovedește că unele forme străbat, prin eleganța lor, timpurile: Vivre produce astăzi un vas aproape identic, doar că transparent, la un preț sensibil mai mare.
          Și să știți că dopul nu este de la alt vas: atât pe sticlă, cât și pe dop există gravată minuscul și cu maximă finețe o cifră, aceeași. De altfel, îmbinarea de culori și nuanțe este cea care face tot efectul.
          Și uite așa, dintr-un capriciu, am descoperit o mulțime de povești... E absolut minunat!

Decantor Vivre