Sâmbătă drumurile m-au purtat pe la Romexpo, unde,
pe lângă standuri cu exponate de cu totul altă natură, era o secțiune destul de
mare dedicată antichităților. Fără a-mi propune să iau ceva (ba din contră, temându-mă că voi lua cine știe ce!...),
ochii mi-au căzut din start pe obiectul cu pricina: o carafă mică, fumurie, cu
dop albastru-turcoaz, în care lumina se reflecta ireal de frumos, cu o formă de o
rară eleganță (așa mi s-a arătat mie, care am cam multă imaginație, desigur).
Am dat mai multe ture, timp de vreo oră, dar m-am întors, atrasă magnetic, disperată
că nu mai găseam standul, pentru a mai admira o dată micul obiect. Până la urmă
mi-am exersat cu succes și cu un tupeu negustoresc pe care nu știam că-l am, cu
o tehnică deprinsă, fără doar și poate, de la unele emisiuni despre licitații și astfel
de târguri, obținând-o la un preț corect, zic, pentru ambele părți.
Acum, e drept, ce nevoie aveam de o astfel de
carafă? Niciuna! Va sta pe un pervaz, alături de alte vaze, filtrând lumina într-un
joc blând de reflexii și culori.
Ideea e că, venind acasă, n-am avut stare: am navigat toată seara pe
net, descoperind tot felul de lucruri: faptul că acestă formă de vas se
numește lacrimă, iar
culoarea aceasta a sticlei sau a cristalului ambră; că acest tip de vas se
numește decantor și este folosit la
aerarea, în special, a vinului roșu. Am citit și am văzut videoclipuri ale unor
somelieri despre arta servirii vinurilor prin utilizarea decantorului, pentru a
spori aroma vinurilor mai noi. E o întreagă punere în scenă! Eu am, în acest
obiect, un mic decantor, de vreo 300 ml. E posibil să fie pentru o singură
porție... Sau o fi pentru lichior? Inițial m-am întrebat dacă nu o fi fost vreo
olivieră.
 |
| Serviciu de băut, Pelișor |
Nepurtând nicio marcă, dar fiind foarte frumos lucrat,
iar, după toate aparențele și după cuvintele celui care mi l-a vândut - foarte
vechi, am căutat să văd dacă găsesc ceva asemănător și am aflat o istorie
întreagă a unei celebre fabrici de sticlă deschise la Azuga între 1830 - 1935
ce făcea piese cam ca aceasta după modele din Boemia și în care se lucra cu
muncitori boemieni, deservind chiar casa regală. Nu-i așa că decantorul meu aduce
ca stil cu acest serviciu pentru băut Art Deco ce a fost comandat de însăși regina Maria și
care se află astăzi la Pelișor, colecția de sticlărie? (https://peles.ro/patrimoniul/sticlarie/serviciu-pentru-baut/
) O, nu susțin că este neapărat produs în acea fabrică, dar nici exclus nu ar fi,
nu?
Iată și o altă asemănare, care dovedește că unele
forme străbat, prin eleganța lor, timpurile: Vivre produce astăzi un vas
aproape identic, doar că transparent, la un preț sensibil mai mare.
Și să știți că dopul nu este de la alt vas: atât pe
sticlă, cât și pe dop există gravată minuscul și cu maximă finețe o cifră,
aceeași. De altfel, îmbinarea de culori și nuanțe este cea care face tot
efectul.
Și uite așa, dintr-un capriciu, am descoperit o
mulțime de povești... E absolut minunat!
 |
| Decantor Vivre |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu