M-am întâlnit o singură dată , din păcate, „pe viu” cu
sculpturile lui Igor Mitoraj, atunci când nu auzisem sau nu văzusem operele lui
caracteristice. Și anume la Vatican, în curtea interioară, unde se află intrarea
la Capela Sixtină. Era o „bilă” de metal auriu, foarte mare, care, în secțiune,
arăta un fel de stratificare geologică; aveam impresia că priveam în interiorul
pământului, prin ere succesive. Nu mi-a plăcut foarte mult, pentru că nu se
integra bine în decor, dar n-am putut s-o uit. Mai târziu, căutând o ilustrație
pe net, l-am descoperit, în toată melancolia și grandoarea statuilor sale
„sparte”, asemenea unor vestigii ale
artei greco-romane. Însă la dimensiuni gigantice, așa cum sunt pentru noi
modelele antichității: uriașe. N-am să spun nimic despre sculptor, căci ar
însemna să dau copy-paste de pe wikipedia sau alt site. Voi lăsa imaginile să
vorbească. Igor Mitoraj este, fără-ndoială, sculptorul meu preferat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu