Am ținut să văd „pe
viu” Cumințenia pământului, pentru că, așa cum am mai scris pe aici, dintre
artele plastice iubesc sculptura în mod deosebit. Și pentru că am profitat de
expoziția de la Muzeul BNR pentru a avea acces mai ușor într-una dintre cele mai
frumoase clădiri din București, pentru care, în restul timpului, e nevoie de
programare. Așteptările mi-au fost
întrecute de calitatea organizării: amabilitate, discreție, materiale
promoționale splendide, bun-gust în amenajarea sălii, filtru de pază la
intrare, totul la standarde internaționale. Erau destul de mulți vizitatori, pentru
acest unic exponat de excepție.
„Cumințenia
pământului” are un magnetism greu de descris
în cuvinte și imposibil de transmis în fotografii; contrariază și fascinează, intrigă și atrage și nu-ți poți lua ochii de
la ea. Este statică, dar atât de dinamică în ceea ce exprimă; urâtă după gustul
comun, dar excepțională artistic; cunoscută parcă dintotdeauna, dar înspăimântător
de necunoscută; arhaică, dar atât de modernă... Iar toate poveștile din jurul ei sunt atât de
bogate și de interesante, încât de trei zile nu mă mai satur citind și
descoperind. Iată doar câteva aspecte mi-au reținut atenția:
Contextul este unul
foarte important: realizată în 1907, în Franța, marchează un moment de cotitură în
creația artistului, când Constantin Brâncuși părăsește atelierul lui August Rodin;
reprezintă ruptura de influența impresionistă și abordarea unei noi estetici, cea a modernismului, 1907 fiind
și anul când sculptorul intră în contact
cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp, Fernand Léger.
Ce reprezintă
statueta? Desigur, o femeie, un nud, dar atât de diferit de ideea obișnuită de nud!
Corpul este adunat, într-o postură ghemuită, cu membrele bine ținute sub control: picioarele alipite,
brațele încrucișate. Este postura în care acțiunea este refuzată, în favoarea
concentrării meditative, la fel ca în rugăciune. Ceea ce intrigă este poziția capului,
ridicată, cu privirea către exterior, către lume, nu către sine. Corpul, fin
cizelat, este adus la postura de
liniște, de nemișcare, condiție a ridicării și a eliberării spiritului,
reprezentat de postura capului. Și
totuși: capul este atât de surprinzător, prin impresia de neterminat, de
prelucrare rudimentară, de asimetrie, de primitivism chiar. Dacă ar fi să
comparăm „Cumințenia pământului” cu delicatețea diafană a sculpturii „Somnul” (1906)
de exemplu, se exculde ceea ce unii, neavizați, ar putea considera nepriceperea
artistului de a crea frumosul, ci rezultă clar intenția de a transmite o altă viziune
asupra scopului artei. Sculptorul pare să
fi surprins procesul, nedefinit încă, al nașterii spiritului, în zorii
civilizației, când rațiunea începe să se contureze, nedesprinsă încă de modul
de gândire magic. Arta modernă își propune să se reîntoarcă la izvoarele
civilizației arhaice, după cum Brâncuși însuși mărturisește: „Cuminţenia pământului... A fost încercarea mea de a
da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea,
arhaicul). Căci mi-a fost prea mare spaima când i-am ridicat vălul... Femeia nu
trebuie niciodată dezvăluită... Isis trebuie să rămână acoperită sub cel puţin
unul din cele şapte văluri ale frumuseţii sale, cel al misterului - care îi
oferă şi preţuirea şi nemurirea. Cuminţenia pământului a fost, pentru mine,
ceea ce este cu mult mai adânc femeia – dincolo de psihologia dumneavoastră!"
De ce ar fi spiritul reprezentat de o figură feminină? Capul este apropiat de forma cubică a pietrei,
trăsăturile cioplite cu aparentă stângăcie, plate, ochii fără pupile,
asimetrici, nasul ce pare ciobit, ca al statuilor antice deteriorate sunt
foarte asemănătoare celor ale Sfinxului, prin hieratismul lor. Și să ne amintim că Sfinxul era o ființă
mitologică feminină, așa cum știa și Eminescu: Sfinx pătrunsă de-nțeles. De aici, de la un Sfinx feminin și până la ideea misterului feminin nu mai e
decât un pas... Femeia bivalentă, care atrage prin corp, dar care
are un spirit enigmatic, arhaic, care sperie spiritul cartezian al bărbatului
prin dimensiunile abisale din care izvorăște și cu care rămâne mereu în
contact. Pentru că Brâncuși a făcut referire la Isis, am mers pe această pistă,
care nu m-a dezamăgit. La un moment dat
mi-am pus problema posturii neobișnuite a femeii. În prima secundă
m-a dus cu gândul la mumiile îngropate în postură fetală, dar iarăși capul și ochii
deschiși m-au contrazis. Mi-am pus chiar problema dacă se poate sta așa (eu,
una, nu am reușit!). Nu e nici în genunchi, nici pe vine (cam ca gânditorul de
la Hamangia), nici turcește, nici măcar în lotus. Unde credeți că am găsit reprezentarea acestei
posturi? În hieroglifa egipteană a zeiței Isis!!! Părul însuși este stilizat,
în linii paralele, tăiat drept la spate, amintind pieptanatura egipteană. Vorbind de Isis și de vălurile ei, Brâncuși face, desigur, aluzie la cartea care făcuse
vâlvă în deceniile anterioare, „Isis dezvăluită” (1877) a Helenei Petrovna Blavatsky, lucrare controversată, dar care a influențat cercetările asupra
subconștientului de la începutul secolului al XX-lea. 
De ce Cumințenia
Pământului? A pământului probabil
pentru că zeițele feminine erau divinități htoniene; ele trimit la ideea de
adânc, de irațional. Cumințenie
probabil pentru impresia virginală a statuii (nu sunt de părere că se inspiră
din reprezentări ale zeițelor fertilității, pentru că, așa cum spune Brâncuși, păstrează vălul, feminitatea nu este dezvăluită, ci protejată, păzită de
gesturile închise). Și pentru impresia de calm, de greutate, de stabilitate a
trupului, peste care se așază, enigmatic, spiritul. Sunt convinsă că
interpretările sunt infinite...
Materialul este,
iarăși, foarte interesant: un bloc de piatră despre care Brâncuși afirma că l-a
descoperit în catacombele Parisului, calcar crinoidal, adică păstrător al unor
relicve, fosile de crinoide, echinoderme în formă de floare (crini-de-mare). Ce este special?
Asocierea femeii cu ideea de arhaic, de începuturi ale vieții.
Povestea proprietății asupra statuii m-a interesat
adiacent: ea a fost expusă la Expoziția Tinerilor
Artiști din București în 1910. Citez, în continuare din Evenimentul zilei : Realizată în 1907, „Cumințenia
Pământului", alături de opere precum „Sărutul" și „Rugăciunea", marchează cea mai apreciată perioadă de creație a lui
Brâncuși. Sculptura este în prezent evaluată la aproximativ 20 milioane de euro
şi există cel puţin şase cumpărători dispuşi să o achiziţioneze dacă guvernul
român nu s-ar fi decis să o cumpere.
Opera a avut, de-a
lungul istoriei, doi proprietari, familia inginerului Gheorghe Romașcu, un bun
prieten al lui Brâncuși, care i-a vândut direct lucrarea acestuia și în
perioada comunistă statul român, care a luat în mod abuziv "Cumințenia
Pământului", expusă timp de 50 de ani, la Muzeul Național de Artă a
României.
Gheorghe Romașcu a
cumpărat "Cumințenia Pământului" de la Brâncuși, în 1911. „Există și o scrisoare originală creată de mâna și creierul lui Brâncuși
care se adresează în România unor organizatori de expoziție cu precizarea clară
că ar dori ca la ieșirea din expoziție lucrarea să îi fie dată inginerului
Romașcu. („Cumințenia Pământului") a participat în 1912 la o
expoziție care a cam șocat pentru că ieșea din standarde", declara pentru
AGERPRES reprezentantul Casei Artmark, Valeriu Sângeorzan. În 1957,
regimul comunist a luat în mod abuziv lucrarea, pe care a expus-o în Muzeul de
Artă al României. În 2012, în urma unui proces lung, opera a fost retrocedată
moștenitorilor lui Romașcu. (http://www.evz.ro/cine-sunt-proprietarii-cuminteniei-lui-brancusi-ce-reprezinta-celebra-sculptura-si-care-este-valoarea-reala-a-acesteia.html)
Starea statuii: Ajunsă la Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR), sculptura s-a „bucurat” de atâta atenţie şi de „condiţiile necesare de conservare” încât a
ajuns să fie crăpată. Fisura s-a petrecut la prima ieşire din ţară a ei, în anii
‘60, motiv pentru care i s-a făcut un soclu. Statuia a fost restaurată înainte
de anii ‘70. La cutremurul din 1977 a fost iarăşi fisurată şi restaurată
ulterior. (http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2014/09/va-oferi-ministerul-culturii-20-milioane-de-euro-pentru-cumintenia-pamantului-de-brancusi/). Cât de trist!
În concluzie, vă sfătuiesc să mergeți să vedeți această
capodoperă (cred că se poate vizita gratis până pe 11 iulie), deoarece impactul
artistic este puternic și doar așa poveștile ce se țes în jurul acestui subiect
de maxim interes își capătă cu adevărat sensul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu