6 decembrie 2015

A venit un Moș din Târg...

Vă plac antichitățile? Pe mine mă fascinează. De multe ori m-am imaginat în postura de colecționară sau de proprietară a unei afaceri în domeniu. Cred că ceea ce m-a oprit (pe lângă bani, firește) a fost ideea că, o dată cu un obiect vechi, preiei și o parte din trecutul lui, din poveștile proprietarilor lui, impregnate în aura obiectului (vezi blestemul anumitor bijuterii, diamante etc.), lucru ce mă tulbură. Reminiscențe de gândire magică, deh!
Azi am fost la Romexpo, la Târgul de Crăciun, în căutare - zadarnică - de globuri vechi pentru brad, care să înfățișeze figurine. E drept că n-am găsit niciodată așa ceva la târg, dar omul e făcut să spere. În schimb, am cumpărat o statuetă de porțelan (hai să-i zic pe șleau: un bibelou) care îl reprezintă pe Moșul. Moș Gerilă? a întrebat fiu-meu, ironic. Poate! i-am răspuns.
E un bibelou mai vechi, stilul anilor '70, făcut la Curtea de Argeș, Regal Crown, după cum scrie pe dosul lui. Are ceva naiv, puțin kitsch, dar e mult mai frumos decât toate kitsch-urile de plastic de astăzi. E semi-realist, are ochii albaștri plini de expresie, mustața și sprâncenele brune, în contrast cu barba albă. E slab și înalt, după proporții, iar sacul e cam sărac. Pare un tată obosit, ce vine de la muncă, dar fericit că își va păcăli copilul prin costumația sa. Care e povestea din spatele statuetei? Am căutat date despre Fabrica de porțelan de la Curtea de Argeș, aș fi vrut să știu de când este obiectul, dar, așa cum se întâmplă mai de fiecare dată când caut informații dintr-un domeniu românesc, n-am găsit nimic. De unde va fi fost luat tiparul? De la ruși? De la nemți? E oare un model anterior, modificat spre a părea un Moș Crăciun? De când făceau comuniștii Moși Crăciuni?Am căutat alte porțelanuri de la aceeași firmă și am găsit imagini cu tot felul de figurine, în genere hidoase, eterogene,  despre care îmi amintesc că le vedeam prin vitrinele magazinelor; nu îmi plac bibelourile, iar de cele câteva din vitrina mamei mă delimitam încă de copil, pentru că erau „cioburi” fără valoare, după cum zicea chiar ea.
Iată însă că acum, probabil ca semn de bătrânețe, încep să devin mai tolerantă, să accept melancolia drept criteriu estetic, naivitatea drept autenticitate și farmecul desuet drept apanaj al obiectelor dezirabile.
Mă bucur că l-am luat pe Moș. Îl voi așeza sub brad, lângă alți moși, de pluș, de ipsos și de plastic. În fond, ce are Crăciunul cu arta autentică?

P.S. Dacă știți ceva despre statuetă, m-aș bucura să-mi puteți da detalii.

Update 8.12.2015: am aflat, din presă, că fabrica de porțelanuri de la Curtea de Argeș s-a închis astă-vară, pentru că  industria ceramicii și a porțelanului este energofagă la maxim (cuptoarele consumă foarte mult).