22 decembrie 2014

Basm tăcut



Marc Chagall, Flowers and lovers in the red sky
Am ajuns prea târziu la bal.
Cenuşăreasa îşi pierduse deja pantoful de cristal.
Trăsura se transformase de mult în dovleac.
Prinţul se închisese în turn, fără leac.
Orchestra a mai cântat puţin şi-a plecat.
Orologiul a stat.
Servii au strâns în linişte mesele,
S-au retras prinţii şi prinţesele.

Dintre stelele ce se stingeau în candelabru
una câte una
a rămas numai luna.
Şi, pe tăcute, sub raza ei despletită
S-a pornit altă nuntă, nenuntită:
De cenuşărese
de nimeni alese
şi de prinţi de scrum
cu trupuri de fum,
sosiţi prin ceaţă
cu roua pe faţă;
ei s-au înlănţuit
şi-au tot dănţuit
din miez de noapte
până-n dimineaţă.

În zori de zi, în grădină,
mi-am azvârlit şi eu condurii în tină,
ofrandă pentru clipele deşarte.

Şi-acolo am şezut şi-am plâns,
pe vârful muntelui de visuri sparte.