Basm tăcut

Marc Chagall, Flowers and lovers in the red sky

Am ajuns prea târziu la bal.

Cenuşăreasa îşi pierduse deja pantoful de cristal.

Trăsura se transformase de mult în dovleac.

Prinţul se închisese în turn, fără leac.

Orchestra a mai cântat puţin şi-a plecat.

Orologiul a stat.

Servii au strâns în linişte mesele,

S-au retras prinţii şi prinţesele.

Dintre stelele ce se stingeau în candelabru

una câte una

a rămas numai luna.

Şi, pe tăcute, sub raza ei despletită

S-a pornit altă nuntă, nenuntită:

De cenuşărese

de nimeni alese

şi de prinţi de scrum

cu trupuri de fum,

sosiţi prin ceaţă

cu roua pe faţă;

ei s-au înlănţuit

şi-au tot dănţuit

din miez de noapte

până-n dimineaţă.

În zori de zi, în grădină,

mi-am azvârlit şi eu condurii în tină,

ofrandă pentru clipele deşarte.

Şi-acolo am şezut şi-am plâns,

pe vârful muntelui de visuri sparte.