William Shakespeare - Sonete
 |
| Sir Lawrence Olivier, în Hamlet |
Ca valurile ce se sparg de stâncă
Aşa fug clipele către sfârşit;
Schimbându-se pe rând, aleargă, încă,
Tot mai departe-n ritm neostenit.
Tot ce se naşte-n marea de lumină
Ajunge-n floarea vârstei plin de har,
Dar gârbovit de bezne se-nruină
Sub timpul ce-şi distruge propriul dar,
Căci timpul roade-a tinereţii mladă
În frumuseţea frunţilor săpând;
Tot ce-i mai bun pe lumea asta, pradă
Şi toate-i cad sub coasă, rând pe rând.
Doar versu-mi poate timpul să-l înfrunte -
Ferindu-te de mâinile lui crunte!
(în traducerea lui Neculai Chirică)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu