Stroe și Vasilache - Ora veselă, Bing Bang

Stroe și Vasilache

          Alo! Alo! Aici e Radio!

          Stroe şi Vasilache! lache! lache! lache!

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/5/54/AloAloAiciERadio.ogg

          Aţi auzit vreodată refrenul? Eu l-am ascultat deseori, pe când eram foarte mică și mergeam în vizită la o mătușă care avea difuzor în perete, o chestie foarte modernă în anii '60. Erau două voci glumețe, care umpleau de voie bună încăperile și revărsau, pe unde nevăzute, într-o notă de optimism, cuplete pline de farmec - înregistrări de arhivă, desigur. 
          Cine au fost Stroe și Vasilache? Doi pionieri ai radioului și ai cinematografiei autohtone, cunoscut cuplu de revistă al teatrului interbelic. „A fost odată un cuplu comic de o extraordinară valoare muzicală, teatrală, artistică, un cuplu cum nici înainte, nici după n-am mai întâlnit – Stroe şi Vasilache„ mărturiseşte Ion Focşa într-o evocare a prietenului său Nicolae (Nacht) Stroe şi a lui Vasile Vasilache.

Emisiuni radiofonice 1933-1940

          În anii '30- '40, acest fermecător cuplu se remarcase atât în teatrul de revistă (Olimpiada veseliei), cât şi prin popularele emisiuni radiofonice (Ora veselă, începând din 1929), dar puţină lume ştie că au realizat şi un film, printre cele mai vechi păstrate în întregime, cu scenariu original: Bing Bang (1934 sau 1935), film sonor, poate primul film muzical românesc (au mai realizat şi filmul Ora veselă, 1935).

          Primele filme româneşti s-au realizat începând de prin 1910, iar până în 1935 se turnaseră aproximativ 100 de filme, dintre care peste 80% s-au pierdut. Unele erau foarte scurte sau aveau caracter documentar, ori de reclamă. Dintre filmele realizate înainte de Big Bang s-au păstrat în întregime doar vreo 15, cele mai cunoscute fiind Independenţa României (1912) de Aristide Demetriade, Haplea (1927), desene animate, de Marin Iorda, Maiorul Mura (1928) de Ion Timuş, Visul lui Tănase (1932) de Constantin Tănase şi Bernd Aldor; îşi începuse cariera şi regizorul Jean Georgescu, prin câteva filme, nepăstrate însă.

          În cartea sa de amintiri, 77 de ani în 200 de pagini, Nicolae Stroe povesteşte despre entuziasmul acelor ani de ascensiune, alături de prietenul său, care va pieri prematur în bombardamentul din 1944:

          Ne făceam visuri măreţe şi, ca să nu le uităm, le-am scris mare pe un perete din cabina noastră. La punctul unu am trecut un film ca la Hollywood sau pe aproape. Am început să scriem scenariul, cum în Capitală rulau numai filme cu prinţi şi prinţese sau conţi şi contese şi alte marafeturi. Noi am ales o poveste simplă, umană şi foarte aproape de realitate, despre doi şomeri care se numeau Bing şi Bang. Când scenariul a fost gata şi cei care l-au citit au fost încântaţi, primul lucru pe care l-am făcut a fost să găsim un sponsor, aveam nevoie de cel puţin 350.000 lei, o mică avere în epocă. Tot prin fratele meu Isaiia (scriitorul Isaiia Răcăciuni- n.r.)  am obţinut banii de la directorul Loteriei de Stat, domnul Râmniceanu, care însă ne-a impus următorul final: şomerii cumpără un loz în final, care se dovedeşte a fi Lozul cel mare, devenind milionari. Loteria şi-a făcut reclamă, iar noi ne-am realizat filmul. În afară de noi mai jucau: Vasiliu Birlic, Nora Piacentini, N. Gărdescu, Sili Vasiliu, Richard Rang, nu lipseau nici mama mea, coana Eugenia şi nici tatăl lui Vasilache. Studiourile noastre au fost: Cişmigiul, Grădina Icoanei, Lacul Snagov şi Ateneul Popular de pe strada Romană.

(Sursa documentară: http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content…)

          Din păcate, nu am găsit mai multe date despre lungimea filmului, distribuţie etc.Vă invit să vă bucuraţi de câteva secvenţe din filmul sus-menţionat: