![]() |
| Flaming June, autor Frederic Leighton, 1895 |
Oranjul este o culoare dificilă, iar a ocupa mai mult de
jumătate din tablou cu această culoare, într-o compoziţie central-simetrică
este un pariu extrem, o nebunie! Titlul mi se pare, de asemenea, foarte modern,
prin ambiguitate: Flaming June. (Iunie în flăcări sau June cea înfocată?)
Frumoasa adormită pare ingenuă, dar e înconjurată de o aureolă de flăcări. Ce
reprezintă aceste flăcări? Instinctele latente? Păcatul, ispita? Fundalul cu
apele liniştite şi argintii, leandrul înflorit (interpretat ca plantă toxică, a
morţii), balustrada şi umbrarul trimit la seninătatea lumii elenistice, dar
canapeaua din prim-plan, cu drapajele maronii şifonate ne aduc în modernitate.
Un tablou unic, al contrastelor, al confluenţei unor tendinţe diverse,
bogat-simbolic şi de mare impact vizual.
Imaginea acestui original tablou m-a urmărit în timp,
astfel că, alegând să scriu aici despre el, am căutat date şi am aflat lucruri
interesante. Autorul său, Frederic Leighton (1830 - 1896), cunoscut drept Sir
Frederic Leighton între 1878 şi 1896, a fost pictor şi sculptor, cunoscut mai
ales pentru subiectele biblice, istorice sau clasice. A studiat la Academia de
Artă din Florenţa şi a petrecut patru ani la Paris, unde i-a cunoscut pe
Ingres, Delacroix, Corot şi Millet. În 1860 se întoarce la Londra, unde se
alătură mişcării pre-rafaelite din pictură. Devine cavaler şi baronet. În
1896 primeşte titlul nobiliar, fiind primul pictor care este făcut pair, dar,
după o singură zi, moare de angină pectorală.
Flaming June este pictată cu un an înaintea morţii sale
(ulei pe pânză, cu dimensiunile 120x120 cm). Este considerată magnum opus al
acestui artist. Actriţa Dorothy Dene este presupusul model al
tabloului.
Opera, în mod cert, îşi depăşeşte epoca, fiind azi
asimilată modernismului timpuriu. Tabloul nu s-a bucurat de succes în Europa,
fiind preţuit la o licitaţie din 1960 la doar140 $, dar nici aşa nu s-a vândut.
În 1963, Luis A. Ferré, industriaş şi politician costarican, ales guvernator
cinci ani mai târziu, călătoreşte în Europa şi doreşte să achiziţioneze opere
de artă pentru muzeul pe care îl înfiinţase în ţara sa. Găseşte acest tablou
într-o galerie din Amsterdam, abandonat într-un colţ, şi îl cumpără cu 1000 $.
Astfel, tabloul ajunge la Museo de Arte de Ponce din Costa Rica, în custodia
căruia se află până în prezent. Astăzi este considerat o capodoperă, care
ajunge doar "în turneu" în muzeele europene şi mă consider extrem de
norocoasă că am putut-o vedea în original.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu