Crăciun fără zăpadă (microficțiune)

          Christmas party într-un club, organizat de birou. Îmi place să dansez, însă nu o fac. Muzica mă asurzește. Lume multă, tineret, animație. Directoarea îmi zâmbește. Îi întorc zâmbetul. Trebuie să dansez. Toată lumea dansează. Înghit ultimele picături de vin și mă ridic. Mă duc pe ringul de dans. Trebuie să-mi arăt încântarea. Zâmbesc. Se fac poze pentru pus pe Facebook.

          Începe Secret Santa. Animatorul culege pachetele, unul după altul și strigă nume. Prietenul invizibil căruia i-am cumpărat cadoul nu a venit. Pachetele se termină. Nu-mi aud numele. Ambalaje glossy, râsete, pupături.

          În sfârșit, e miezul noptii. Șampanie, have a Merry Cristmas. Mă strecor în întunericul străzii. E frig. Sunt norocoasă că prind un taxi. Închid ochii. Schimbarea locului de muncă a fost alegerea mea. Companie modernă, multinațională. Trebuie să supraviețuiesc. Să mă adaptez. Sunt competentă, o merit. Am nevoie de asta.
          Ajung acasă. Soțul meu mă așteaptă. Mâncăm și ne uităm la televizor. Comentăm știrile. Îi dau medicamentele, ca să poată dormi. Mâine vom decora bradul. Mâine e Crăciunul. Sunt prea obosită ca să mai simt vreo emoție. Nu există miracole, nici măcar de Crăciun.

(Text participant la un concurs de microrrelatos din Spania, 2012. Mai jos, varianta originală.)

  

                   Navidad sin nieve
          Christmas party en un club, organizado por la oficina. Me gusta bailar, pero no lo hago. La música ensordece mis oídos. Mucha gente, juventud, animación. La directora me sonríe. Le devuelvo la sonrisa. Tengo que bailar. Todos están bailando. Trago las ultimas gotas de vino y me levanto. Me voy a la pista de baile. Tengo que demostrar mi encanto. Se toman fotos, para el Facebook.

          Llega el momento del Secret Santa. El animador recoge una tras otra las bolsas y anuncia los nombres. El amigo invisible al cual le he comprado un regalo no ha venido. Las bolsas se agotan. No oigo mi nombre. Paquetes multicolores, besos, risas. 

          En fin, llega la medianoche. Champán, have a Merry Cristmas. Salgo a la oscuridad de la calle. Hace frío. Tengo suerte con un taxi. Cierro los ojos.

La opción de cambiar de trabajo fue mía. Empresa moderna, multinacional. Tengo que sobrevivir. Adaptarme. Soy competente, lo merezco. Lo necesito.

          Llego a mi casa. Mi marido está esperándome. Comemos y miramos la tele. Comentamos las noticias. Le doy los medicamentos, para que pueda dormir. Mañana decoraremos el abeto. Navidad. Estoy demasiado cansada para ilusionarme. No hay milagros, ni siquiera por Navidad.