La sfârşit

Ancient art (Jordania)

De la un timp

v-aţi transformat cu toţii-n statui

într-un muzeu în ruină,

statui de nisip, calcaroase,

cu oase

sfărâmicioase

şi piepturi gălbui.

Desigur,

cale de întoarcere nu-i.

 

Alunecări de prundiş

rostogolite în pantă

vă iau şi vă duc,

grohotiş,

spre placa turnantă                   

dintre viaţă şi moarte.

Mă-ntreb,

acolo, departe,

v-aşteaptă vreo Vale a Regilor

sau

vreo moară de vânt,

morminte eterne de piatră

sau pulberi în hoarde-alergând...      

La sfârşit, ştiu,

va fi doar nisip -

o Sahara cu dune străine,

fără de chip,

şi nu voi rătăci -

caravană minusculă -

spre nicio oază

(căci toate-au secat),

spre nicio iluzorie Gază. 

Doar vântul Pasat

va râde în hohote

şi va stârni pentru copiii lui torbeline - 

În sfârşit,

va fi pentru cineva bine.