1 noiembrie 2014

Galben de toamnă

Hans Arp, Compoziţie

Galben de foc,
galben de ceară
pentru frunzele ce au să moară
aprinse pe rug, vinovate
de erezie,
ori îngropate adânc,
în melancolie -
o altă vină mai subtilă,
mai gravă,
ce transformă totul
 în otravă...

Galben de sulf, roşu-pământ,
pentru frunzele ce fac legământ
să se sacrifice în fiecare toamnă
pentru o himerică graţie
divină,
demonstraţie
inutilă şi fără vreo cină
de pomenire mai acătării
afar' de măceşele şi spinii cărării...

Iar dacă poftesc spre azur,
necugetate -
contagiate de-o
autumnală ebrietate -
pricep îndată, cu uşurinţă
şi fără-nconjur,
că preţul pentru nesăbuinţă
e dur,
că tot ce-ncepe cu muguri în vânt,
chiar de se-mbracă în purpură şi-n aur pe rând,
se-ntoarce-n final în pământ
cu umerii goi -
să-şi afle destrămarea-n noroi.